"Mi-a plăcut teatrul de mic. Încă din grădiniţă, păstrez o fotografie cu mine pe o trotinetă, dintr-o scenetă, undeva la o casă de cultură, unde se făceau atunci serbările. Am continuat şi în școala primară, descoperisem deja poeziile, mă jucam de-a teatrul cu toţi copiii, îmi făceam cortină, ne învăţam rolurile, deveneam eroi. Aveam Tâmpa şi pădurea lângă noi, un prilej foarte bun să întruchipăm acolo toţi eroii din jocurile noastre. Pasiunea a continuat şi în liceu, unde am făcut mult teatru. Îmi aduc aminte, jucam o piesă în care trebuia să am părul lung şi, cum pe vremea aceea nu se putea purta aşa ceva, aveam o dispensă de la Poliţie, mai exact de la Miliţie, cu care puteam circula.
Cel care m-a influenţat cel mai mult în alegerea acestei cariere a fost fratele meu, care intrase la Teatru. Era cu aproape patru ani mai mare decât mine şi mi-a dat speranţa şi încrederea că şi eu pot să fac această meserie. Am intrat cu aceeaşi poezie, m-a susţinut toată perioada facultăţii, el fiind deja actor la Braşov. A fost un fel de dinastie teatrală Râlea", a povestit Marian Râlea pentru viva.ro.
"Te las să dai la Teatru ca să nu regreţi pe urmă"
"Fratele meu, Andrei, şi-a ales meseria, mama a fost de acord, pentru că ne spunea: „Sigur, tu o să dai la Teatru şi pe urmă probabil n-o să îl pot stăpâni pe ăsta mic. Te las să dai la Teatru ca să nu regreţi pe urmă că nu ai încercat. Dacă intri, bine, dacă nu, nu!". Şi noi, șmecheri, îi spuneam: „Mamă, dar noi am moştenit talentul de la tine!, şi atunci era mai simplu. Mama ne-a susţinut, nu i-a fost uşor, ba chiar destul de greu, cât am făcut facultatea. Fratele meu a intrat primul, eu al patrulea, a fost aşa o suferinţă din partea mea, dar la final a avut doi actori.Marian Râlea", a mai spus actorul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
