Covorul roșu, simbol al celebrității în zilele noastre, are o istorie foarte lungă și mult mai întunecată decât ne-am imagina. Deja celebru pentru utilizarea sa la premierele de film și galele internaționale, covorul roșu își are originile în Grecia Antică.

Legătura cu Grecia Antică

Covorul roșu a fost menționat pentru prima de Eschil, considerat părintele tragediei clasice grecești, în piesa de teatru „Agamemnon” (458 î.Hr). Clitemnestra, soția lui Agamemnon, vorbește despre o „podea de broderii purpurii de întins / Pentru calea regelui”.

Citește și: Cum a apărut șiretul, obiectul aparent banal cu o istorie surprinzător de lungă

Agamemnon pleacă să lupte în Războiul Troian și își lasă soția, Clitemnestra, acasă. Lipsește mult timp, iar amândoi își găsesc alți parteneri. Când se întoarce, o aduce cu el pe concubina sa, Cassandra. În contextul sosirii sale triumfătoare, Clitemnestra îi pregătește soțului său un covor purpuriu (roșu intens), pentru a-l convinge să pășească pe el la intrarea în palat. Gestul era simbolic, pentru că acea culoare era rezervată zeilor, iar Agamemnon a ezitat, inițial, să pășească pe covor, considerându-l un act de trufie. Totuși, el a acceptat, gestul marcând intrarea sa în capcană: Climtemnestra avea să-l ucidă la scurt timp - dar și pe concubina acestuia. Așadar, pentru prima dată, covorul roșu a fost folosit ca instrument de control și manipulare - și nu de celebrare.

Citește și: Legi ciudate din lume care te vor lăsa fără cuvinte: de la lenjerie intimă obligatorie, la nume aprobate de guvern

Tradiția covorului roșu, începând cu secolul al XIX-lea

Despre covorul roșu și însemnătatea lui s-au făcut referiri și în documente istorice din secolul al XIX-lea (1821), când James Monroe, al cincilea președinte al Statelor Unite, coborând de pe o ambarcațiune fluvială în Carolina de Sud, a pășit pe un covor roșu ca gest ceremonial. Deși nu se cunosc foarte multe detalii, se înțelege că relația covorului roșu cu transportul este esențială.

Apoi, câțiva ani mai târziu, a fost făcută legătura covorului roșu cu liniile ferate, potrivit lui Amy Henderson, istoric emerit la Galeria Națională de Portrete din Washington. „În 1902, New York-ul folosea covoare purpurii pufoase pentru a-i îndruma pe oamenii care urcau în trenuri. Nu era ceva glamour în sine”, a adăugat ea, dar, deoarece era folosit în mare parte pentru călătorii cu bilete de clasa întâi, covorul roșu a devenit un simbol al statutului social.

De-a lungul timpului, noțiunea de „tratament de covorul roșu” a luat amploare. Bucata de material, spune ea, „era o modalitate de a-i face pe oameni să se simtă special”.

Citește și: De ce se mișcă acele ceasului mereu spre dreapta?

Primul covor roșu de la Hollywood

Prima utilizare a covorului roșu la Hollywood a fost de către magnatul teatrului Sid Grauman. Pe 18 octombrie 1922, Grauman a orchestrat prima proiecție de la Hollywood. Filmul în cauză era „Robin Hood”, iar Grauman, proprietarul noului Teatru Egiptean, voia să impresioneze. Filmul costase aproape 1 milion de dolari - o cifră uimitoare la acea vreme. Douglas Fairbanks, Wallace Beery și alte vedete ale actoriei au pășit pe covorul roșu, iar „ideea de strălucire a devenit instantaneu asociată cu acesta”, a mai adăgat Henderson.

În timp, covorul roșu a devenit o rutină pentru premiere. Era o formă de publicitate stradală pentru filme, dar s-a dovedit util și pentru public. Marile nume de la Hollywood, care erau mai rar în atenția publică decât astăzi, aveau garanția că vor apărea. Covorul roșu îi aducea împreună.

Teatrul Chinezesc Grauman a găzduit premiile Oscar între 1944 și 1946, dar abia în 1961 Academia de Arte și Științe Cinematografice a ales să adauge un covor roșu în transmisia sa. „Desigur, transmisia a fost alb-negru... (dar) procesul culturii de pe podium a fost mai important decât să vezi, efectiv, covorul roșu”, a mai spus specialista.

A fost un succes instantaneu, iar familiile au început să urmărească spectacolul dinaintea ceremoniei. Până în 1966, când premiile Oscar au fost transmise pentru prima dată color, acesta a devenit, pentru mulți, principalul motiv de a se uita la eveniment. „Directorii de publicitate inteligenți și directorii de pe Madison Avenue s-au gândit: Oh, ce idee bună. Putem avea propriul nostru covor roșu”. Astfel, covorul roșu modern a depășit filmul și a început să se răspândească.

Citește și: Îl folosești zilnic, dar știi cum a luat naștere cuvântul „OK”, de fapt?

Covorul roșu modern

Acum, evenimente de la Met Gala până la dineurile de la Washington întind covorul roșu. Chiar și pentru evenimentele din cinematografie, covorul roșu nu mai este rezervat exclusiv actorilor.

Urmărești o gală la Festivalul de Film de la Cannes și vei găsi muzicieni și modele, milionari și magnați pășind pe covor. În multe ocazii, aceștia îi eclipsează pe actori. Este un mediu „hiperreal”, sugerează Henderson, care vorbește despre „aceste creaturi perfecte care umblă peste tot pe planetă. Putem imita ce machiaj poartă sau cum se îmbracă, dar nu putem fi cu adevărat ca ei, pentru că sunt diferiți”.

Potențialul de marketing al covorului roșu, recunoscut de directori, s-a tradus într-o oportunitate de a vinde orice poate fi „agățat” de corpul uman. Pentru orice altceva, există întotdeauna panouri publicitare, potrivit CNN.

Citește și: De ce tastatura nu e în ordine alfabetică: Cum a supraviețuit QWERTY timp de peste 140 de ani

Citește și: Wi-Fi-ul, accidentul științific care conectează miliarde de oameni. Când și cum a apărut invenția?

Google News icon Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News