EXCLUSIV  Tragedia Challenger. Christa McAuliffe, povestea dramatică a unei profesoare, primului civil care a zburat spre spațiu

Tudor Curtifan / 22 feb 2018 / 17:46 Salveaza PDF Comentarii
Descriere foto:

Christa McAuliffe, profesoară de istorie, a fost primul civil pe care NASA a încercat să-l trimită în spațiu. Ea a făcut parte din cei șapte membri ai navetei Challenger.


Nu a mai ajuns. Pe 28 ianuarie 1986, după 73 de secunde de la lansare, naveta spațială Challenger a explodat și s-a dezintegrat deasupra Oceanului Atlantic, în dreptul coastei Floridei. Toți cei șapte membri ai echipajului au decedat. Era cel mai mare dezastru de până atunci al NASA iar America era în stare de șoc. 

Lansarea fusese intens mediatizată. Sute de oameni erau erau prezenți și asistau la eveniment, în timp ce milioane de americani erau cu ochii pe micile ecrane. Tragedia Challenger fusese transmisă în direct.

La inițiativa președintelui de atunci, Ronald Regan, NASA lansease programul ”Teacher in Space”. Un program în urma căruia, pentru prima oară în istoria omenirii, un civil avea să ajungă în spațiu pentru câteva zile si să predea două lecții, transmise în direct către elevi, scopul fiind promovarea explorării spațiale. 

Peste 50.000 de candidați au răspuns apelului lansat de NASA, fiind selectați 11.000. Printre ei și Christa McAuliffe, o tânără profesoară de istorie și pedagogie în vârstă de doar 37 de ani. Soție și mamă a doi copii, Christa avea să declare ulterior, la o emisiune TV, că nu s-a gândit niciodată că ea va fi cea selectată să devină primul civil pe care NASA îl trimite în spațiu.

(w670)

„Norocoasa” câștigătoare

În finală au ajuns 10 candidați. După lungi teste, interviuri și o perioadă în care finaliștii au fost nevoiți să învețe ca la carte procedurile draconice impuse de NASA, ”norocoasa” a fost Christa McAuliffe. Marele anunț a fost făcut de NASA într-o conferință publică. Inițial, reprezentanții NASA nu au dorit să îi anunțe pe cei 10 candidați cine este alesul, ci aceștia să afle în momentul conferinței, împreună cu milioanele de americani.

Conferința a avut loc la Casa Albă iar marele anunț a fost făcut de Gerge H. W. Bush, pe atunci vicepreședintele SUA. La solicitarea celor 10 finaliști, pe motiv că vor fi nevoiți să-și pregătească un discurs, NASA i-a anunțat cu 10 minute înaintea începerii conferinței.

Christa McAuliffe era copleșită. Printre lacrimi, ea a declarat în fața națiunii că este pentru prima oară când, în calitatea de profesor, nu își găsește cuvintele. Își dorea să predea în spațiu și să promoveze printre elevi importanța științei și explorării.

Imediat după acest moment, Christa McAuliffe devenise o adevărată vedetă peste ocean, invitată la numeroase emisiuni și evenimente. Pentru SUA, curajoasa profesoară era un erou, și, totodată, o încă victorie în cucerirea Cosmosului. Până la urmă, Christa era primul civil care ar fi trebuit să ajungă în spațiu.

”Nu vreau să plece mami în spațiu”

Însă pe lângă faimă, pregătirea pentru misiune nu era deloc ușoară. Așa cum avea să spună și Christa, cel mai greu moment a fost perioada îndelungată în care a stat departe de familie, soț, prieteni și de cei doi copii mici. Practic, din 1985, până la lansarea din 28 ianuarie 1986, Christa a fost la NASA, la Centrul Spațial Johnson, Houdson, Texas. A fost alături de familie doar de sărbători.

Profesoara povestea amuzată, că, în lipsa ei, cea mai mare grijă e că soțul acesteia nu le dă să mănânce celor mici decât fulgi de ovăz cu lapte. Pe același stil care a caracterizat-o, cu zâmbetul pe buze, Christa și-a continuat povestea într-un interviu și a dezvăluit că în momentul în care s-a aflat că ea este aleasa misiunii, una dintre candidate, cu care a legat o relație de prietenie, i-a spus râzând că cei mici vor fi nevoiți să mănânce în continuare fulgi de ovăz.

Într-un moment emoționant, prezentat de televiziunile americane, în fața jurnaliștilor, fiica Christei, pe atunci în vârstă de 7 ani, le spune reprezentanților presei în timp ce își ținea mama în brațe, că nu vrea ca aceasta să plece în spațiu.

Tragedia Challenger

Lansarea fusese programată pe 22 ianuarie 1986. După mai multe amânări, multe cauzate de condițiile meteo, în dimineața zilei de 28 ianuarie 1986, echipajul navetei s-a deplasat spre locul lansării, sub privirile a sute de oameni prezenți și milioane de americani care stăteau cu ochii pe televizoare.

La lansare au participat și părinții Christei, soțul, cei doi copii, dar și foarte mulți prieteni. În liceul în care preda, orele fuseseră suspendate, toată lumea era cu ochii pe televiziunile care transmiteau în direct lansarea.

(w670)

Aventura profesoarei Christa McAuliffe avea să se termine tragic la doar 73 de secunde de la lansare. Visul ei de a preda lecții în spațiu și de a promova explorarea spațială, avea să se termine brusc în momentul în care nava spațială Challenger a explodat deasupra Atlanticului. Tot momentul, surprins în direct. 

O întreagă națiune era în stare de șoc. Celor prezenți nu le venea să creadă. De la centrul de comandă NASA se așteptau informații. Echipele de paramedici au pornit imediat în cautarea supraviețuitorilor.

Din păcate, niciunul din cei 7 membri ai echipajului navetei Challenger nu a supraviețuit. Pentru NASA, dezintegrarea Challenger la doar 73 de secunde de la lansare era cel mai mare dezastru din întreaga sa istorie. 

Tragedia a fost intens mediatizată. După luni de investigații, cauza a fost stabilită: o ruptură în articulația propulsorului, cauzată de frig. Nu s-a stabilit dacă membri echipajului au murit în timpul exploziei. Potrivit rapoartelor, exista posibilitatea ca unii membri ai echipajului să fi supraviețuit exploziei, dar nu au avut nicio șansă de supraviețuire în momentul impactului cu oceanul.

Spațiul, ultima frontieră

În 1986, NASA programase 15 misiuni spațiale. Șocul dezastrului Challenger a fost atât de mare, încât flota NASA a rămas la sol aproape trei ani, timp în care au fost reproiectate propulsoarele. Abia în 1988, NASA avea să mai trimită echipaj în spațiu, prin misiunea Discovery.

Pe 28 ianuarie 1986, președintele Reagan, cel care a fost inițiatorul programului ”Teachear in Space”, în urma căruia Christa McAuliffe trebuia să devină primul civil care ajunge în spațiu, avea programat discursul anual despre Starea Națiunii. 

Vizibil afectat, Ronald Regan le-a adus un omagiu eroilor americani care au decedat pe Challenger. Regan a vorbit despre sacrificiul pe care explorarea Cosmosului îl cere, precizând că dacă în trecut, oceanul reprezenta ultima frontieră și fusese cucerită, așa se va întâmpla și astăzi în ceea ce privește spațiul cosmic. 

Au atins „fața lui Dumnezeu”

„Echipajul navetei spațiale Challenger ne onorează cu maniera prin care și-au trăit viețile. Nu îi vom uita niciodată. Nu vom uita nici ultimul moment în care i-am văzut, în dimineața aceasta, în timp ce se pregăteau pentru călătoria spațială. Nu vom uita cum ne-au făcut cu mâna și au "părăsit legătura de suspensie a Pământului" pentru a "atinge fața lui Dumnezeu”, spunea președintele Ronald Regan.

(w670)

După moartea ei, Christa McAuliffe a fost decorată post-mortem cu Medalia de Onoare a Congresului pentru activități spațiale. Ca tribut adus memoriei sale, un planetariu din Concord, orașul în care Christa McAuliffe preda, îi poartă numele. La fe se întâmplă și cu un asteroid și un crater pe Lună care au fost numite după curajoasa profesoară.

Echipajul navei spațiale Challenger care au decedat la 28 ianuarie 1985: Michael J. Smith, Dick Scobee, Ronald McNair, Ellison Onizuka, Christa McAuliffe, Gregory Jarvis, Judith Resnik.



Te-ar putea interesa







Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?


Copyright 2018 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate.


n-nxt.11