Ciuperci negre care "se hrănesc" cu radiații descoperite la Cernobîl. Ce au observat oamenii de știință

Autor: Tiberiu Vasile

În unul dintre cele mai contaminate puncte de pe planetă, la Cernobîl, cercetătoarea ucraineană Nelli Zhdanova a întâlnit un fenomen pe care comunitatea științifică îl consideră și astăzi complet ieșit din comun: apariția unor ciuperci negre capabile să se dezvolte în medii cu niveluri extreme de radiații. Prima observație a fost făcută în 1997, când specialista a pătruns în ruinele reactorului avariat, loc în care, teoretic, viața nu ar fi trebuit să existe.

Pe pereții, tavanele și conductele corodate din interiorul clădirii, formațiuni dense de mucegai întunecat colonizau treptat zone abandonate de oameni, dar dominate de material radioactiv.

Cercetări surprinzătoare: ciuperci negre atrase de radiațiile ionizante

În satele și pădurile din jur, fauna revenise încet după dezastru, însă anumite porțiuni au rămăs puternic contaminate chiar și după zeci de ani. În acele locuri, Zhdanova a observat că structurile fungice ale acestor ciuperci negre păreau să se orienteze direct către sursele de radiații, la fel cum plantele cresc spre lumină.

Studiile ei anterioare asupra solului indicau deja că diverse specii de fungi din zona Cernobîl avansau spre particulele radioactive împrăștiate în câmp. Noua descoperire, faptul că organismul ajunsese până în interiorul reactorului, i-a confirmat bănuielile.

Munca ei, realizată în condiții periculoase, a contribuit la schimbarea modului în care cercetătorii privesc relația dintre radiație și organismele vii. Rezultatele au deschis discuții despre metode inovatoare de decontaminare și chiar despre protecția astronauților expuși la radiații cosmice.

Cernobîl după explozie: contextul apariției ciupercilor radiotrope

Pentru a înțelege amploarea fenomenului, merită amintit că dezastrul nuclear s-a produs pe 26 aprilie 1986, când o combinație de erori de proiectare și manevrare a reactorului a dus la cea mai gravă explozie nucleară din istorie. Eliberarea masivă de radionuclizi, în special iod radioactiv, a provocat numeroase decese și, ulterior, cazuri de cancer. Zona a fost izolată pe un perimetru de 30 de kilometri, tocmai pentru a limita expunerea oamenilor.

În timp ce populația a fost evacuată, ecosistemele au continuat să evolueze liber, iar ciupercile studiate de Zhdanova și-au extins prezența, în paralel cu alte câteva zeci de specii identificate ulterior. Cercetările sale, desfășurate pe parcursul a două decenii, au influențat laboratoare din întreaga lume.

Secretul ciupercilor negre: melanina și rolul ei în contact cu radiațiile

La baza comportamentului acestor fungi se află melanina - pigmentul natural prezent și în organismele umane, responsabil de nuanța pielii și a părului. În cazul speciilor de la Cernobîl, melanina era concentrată în pereții celulari, oferindu-le culoarea închisă și, aparent, un „scut” contra radiațiilor ionizante.

Fenomenul nu era unic: în zonele mlăștinoase din apropiere, cercetătorii au observat broaște cu o cantitate mai mare de melanină, care prezentau o rată mai mare de supraviețuire, populația devenind vizibil mai întunecată în timp.

Explicația cercetătorilor: „Melanina poate transforma această radiație în energie utilizabilă”

În 2007, cercetătoarea Ekaterina Dadachova, de la Albert Einstein College of Medicine, a adus o descoperire suplimentară. Echipa ei a remarcat că ciupercile bogate în melanină cresc cu până la 10% mai repede în prezența izotopului radioactiv cesiu. Fungi iradiați păreau să folosească energia radiației pentru propriile procese metabolice, adică pentru a crește.

Aceasta confirma ipoteza lui Zhdanova: ciupercile nu doar rezistau la radiație - se hrăneau cu ea. Processul a fost numit „radiosinteză”, cu melanina în rol central.

„Energia radiației ionizante este de aproximativ un milion de ori mai mare decât energia luminii albe folosită în fotosinteză”, explica Dadachova. „Ai nevoie de un transductor de energie foarte puternic, iar noi credem că melanina poate transforma această radiație în energie utilizabilă.”

Ciuperci negre la Cernobîl: nu toate reacționează la fel la radiații

Deși teoria radiosintezei este acceptată ca posibilă, mecanismul exact nu a fost încă elucidat. Nu toate speciile melanizate răspund uniform la radiație. Din cele 47 de specii colectate la Cernobîl, doar nouă prezentau orientare clară către sursele radioactive.

Mai recent, testele de la Sandia National Laboratories au arătat că anumite ciuperci, indiferent dacă erau melanizate sau nu, nu aveau un ritm de creștere modificat sub radiații UV sau cesiu-137. Rezultatul confirmă că fenomenul este complex și nu universal, conform BBC.

Descoperirea acestor ciuperci negre care par să se dezvolte în prezența radiațiilor a schimbat perspectiva cercetătorilor asupra limitelor vieții pe Pământ. De la posibile noi metode de curățare a mediilor radioactive, până la aplicații futuriste în misiuni spațiale, studiul lor rămâne extrem de valoros. Fenomenul rămâne o enigmă, iar zona Cernobîl continuă să fie unul dintre cele mai neașteptate laboratoare naturale ale lumii.

CITEȘTE ȘI: Locul unde Putin își testează „Cernobîlul zburător”, vizibil pe Google Earth - Foto în articol