Zia a devenit prima femeie șef al guvernului din Bangladesh în 1991, după ce și-a condus partidul spre victorie în primele alegeri democratice din țară în 20 de ani, potrivit BBC.

Medicii au declarat, luni, că starea ei era „extrem de gravă”. A fost supusă ventilației mecanice, dar nu a fost posibil să primească mai multe tratamente în același timp, având în vedere vârsta și starea generală de sănătate precară, potrivit acestora.

În ciuda stării sale de sănătate fragile, partidul ei a declarat anterior că Zia va candida la alegerile generale programate în februarie, primele de la o revoluție care a dus la înlăturarea rivalei lui Zia, Sheikh Hasina.

Politica din Bangladesh a fost definită, timp de decenii, de conflictul dintre cele două femei, care au alternat între guvern și opoziție.

„Liderul nostru preferat nu mai este printre noi. Ne-a părăsit la ora 6 dimineața”, a anunțat marți, pe Facebook, Partidul Naționalist din Bangladesh (BNP). Mulțimi de oameni s-au adunat în fața Spitalului Evercare din Dacca, unde Zia era internată, după ce a apărut vestea morții sale.

Personalitate politică reprezentativă

Zia a intrat pentru prima dată în atenția publică ca soție a fostului președinte al Bangladeshului, Ziaur Rahman, văzută ca o prezență rezervată alături de soțul ei. După asasinarea acestuia într-o lovitură de stat militară din 1981, Zia a intrat în politică și ulterior a ajuns să conducă BNP.

Cunoscută ca un „lider fără compromisuri” după ce a refuzat să participe la alegeri controversate sub conducerea generalului militar Hussain Muhammad Ershad în anii 1980, Zia a ieșit dintr-un peisaj politic dominat de bărbați și s-a transformat într-unul dintre cei mai puternici lideri politici din Bangladesh.

Primul ei mandat a fost lăudat pe scară largă pentru eforturile de îmbunătățire a educației și dezvoltării sociale a femeilor, guvernul său readucând democrația parlamentară prin modificarea constituției cu sprijin bipartizan. Al doilea mandat din 1996, care a durat doar câteva săptămâni, a atras critici pentru organizarea unor alegeri unilaterale, în ciuda cererilor opoziției pentru o autoritate interimară neutră - o măsură aprobată de parlament înainte de dizolvare.

Zia a revenit ca prim-ministru în 2001, demisionând în octombrie 2006, înaintea alegerilor generale. Administrația sa s-a confruntat cu critici aspre din cauza acuzațiilor de corupție. În ultimii 16 ani, sub guvernul Ligii Awami, Zia a devenit cel mai proeminent simbol al rezistenței într-o guvernare pe care mulți o considerau din ce în ce mai autocratică. Ea a boicotat alegerile din 2014 după ce rivala ei, Hasina, a renunțat la sistemul guvernamental interimar - o prevedere menită să asigure neutralitatea în timpul alegerilor naționale. Ulterior, Zia a fost condamnată pentru acuzații de corupție și închisă. Ea a negat acuzațiile, spunând că au fost motivate politic.

Zia a fost internată în spital în ultima lună, primind tratament pentru afecțiuni renale, boli de inimă și pneumonie, printre alte probleme. Deși a fost ținută departe de viața publică din cauza sănătății sale, Zia a rămas o figură de referință pentru forțele de opoziție. În ultimele sale zile, liderul interimar Muhammad Yunus a cerut țării să se roage pentru Zia, numind-o „o sursă de inspirație capitală pentru națiune”. Într-o declarație de marți, Yunus și-a exprimat condoleanțele pentru trecerea la cele veșnice a Ziei, pe care a descris-o drept un „simbol al mișcării democratice”.

Citește și: Cine e Sanae Takaichi, prima femeie premier din istoria Japoniei

Google News icon Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News