În pofida celor aproape 70 de ani care s-au scurs de la scrierea articolului, se remarcă profesionalismul prin care este prezentat acest flagel numit „pestă porcină" și care în zilele noastre încă naște semne de întrebare și nedumerire, mulți oameni crezând că virusul nu este altceva decât o făcătură de imagine care să ne împiedice să ne dezvoltăm industria de suine.
„Învățătorii – propagandiști ai metodelor agro-zootehnice înaintate"
În activitatea lor de răspândire a metodelor sovietice privind agrotehnica și zootehnia, învățătorii trebuie să atingă probleme cât mai virale, privind toate laturile muncii agricole. Astfel, în această etapă, ei pot arată țăranilor muncitori cum trebuie să prevină și să combată pesta porcină.
Hotărârea Nr. 1108 din 14 Oct. 1951 a Consiliului de Miniștri pune ca sarcină mărirea efectivului de porci în țara noastră. În acest scop este necesar să se folosească toate metodele de prevenire și combatere a bolilor care provoacă pierderi destul de mari în șeptelul de porci.
Una din bolile extrem de molipsitoare și care produce pagube însemnate creșterii porcilor este pesta porcină. Această boală, produsă de un virus (microb ce nu se vede la microscop) care se înmulțește mai ales în sânge, se complică deobiceiu cu alți microbi care atacă plămânii și intestinele. Virusul pestei porcine este molipsitor pentru porcii de toate vârstele, iar boala poate apare în orice anotimp.
Virusul pestei porcine se găsește în sângele și în toate organele animalului bolnav. El este destul de rezistent la acțiunea mijloacelor de distrugere. La temperaturile de sub 80 de grade rezistă destul de mult față de alți microbi, iar frigul îl conservă. În carnea înghețată, de exemplu, poate fi găsit după 3 luni. Sarea de bucătărie și fumul influențează în mică măsură posibilitățile virusului. Dintre substanțele ce-l distrug, cea mai activă și mai utilizată este soda caustică în concentrație de 2%. Puterea de îmbolnăvire a virusului pestos este foarte mare: este suficientă o cantitate de 1/300.000 cc de la un animal bolnav pentru a îmbolnăvi un porc.
Rezistența organismului animalului bolnav scade în urma tulburărilor produse de către virus, iar ca o consecință a acestui fapt alți microbi atacă organismul slăbit.
Virusul pestei porcine apare în sângele animalelor într-un timp foarte scurt de la infecție. Organele cele mai bogate în virus sunt: splina, ganglionii limfatici, măduva oaselor și ficatul. Eliminarea virusului din organism se face pe calea tuturor secrețiilor și excrețiilor animalului.
Animalele atinse de boală încep să răspândească virusul chiar după 24 de ore de la infecție. Virusul pestei porcine pătrunde în organism odată cu alimentele, prin gură. Infecția se poate însă și prin plămâni sau prin piele.
Atunci când apare, boala cuprinde un număr mare de porci. La început sunt atinși porcii de toate vârstele, mai târziu se îmbolnăvesc mai ales purceii, care fac boala într-o formă mai gravă.
Pesta porcină cuprinde efective mari, ca urmare a numeroaselor posibilități de răspândire a virusului. Boala este răspândită de către animalele bolnave, de cele trecute prin boală timp de circa 30 de zile, de către om, prin folosirea tuturor produselor rezultate n urma tăierii, precum și prin contact direct în grajduri, târguri, la pășune etc. Boala poate fi dusă la distanțe mari prin intermediul porcilor purtători de virus, în aparență sănătoși. Odată pătruns în organism, după ce trece în sânge, virusul pestei porcine se înmulțește și produce tulburări extrem de grave ce se traduc prin febră, roșeață și rupturi de vase de sânge. Virusul atacă vasele sanguine, iar sângele iese în afara lor sub formă de puncte sau pete roșii. Pesta porcină se manifestă foarte variat. Semnele bolii sunt în funcție de puterea și rezistența organismului și de tăria virusului.
La începutul bolii, porcii au febră. După 2-3 zile prezintă alte semne ca: lipsa completă de poftă de mâncare, somnolență, evită mișcările, au capul și coada lăsate în jos, se ascund în așternut etc.
Temperatura nu trece de 42 grade. În formele mai grave, pe lângă febră mare se observă o paralizie a părții posterioare a corpului și animalele mor foarte repede. În forma obișnuită animalele au febră, constipație – urmată de obicei de o diaree cu sânge – iar moartea survine în acest caz, la cel mai târziu 7 zile, într-un procent de 80%. În altă formă, boala este de lungă durată (săptămâni și chiar luni). În această formă intervin complicații produse de alți microbi, începând cu a 7-a până la a 10-a zi de boală. Aceste complicații se pot localiza la intestine sau plămâni. Animalele slăbesc, sângele se împuținează, iar pielea se întărește, formând cruste.
Dacă deschidem corpul unui porc mort de pestă, vom găsi semnele lăsate de virus, semne care nu sunt însă întotdeauna aceleași. În mod obișnuit se găsesc rupturi de vase sanguine. Identificarea bolii atunci când animalul mai trăiește este destul de greu de făcut. De cele mai multe ori este nevoie de un examen al semnelor de pe cadavru pentru precizarea bolii.
Învățătorii trebuie să arate țăranilor muncitori că boala poate fi evitată prin aplicarea strictă a unor măsuri preventive. Înainte de a fi introduși într-o gospodărie, porcii trebuie ținuți în carantină cel puțin două săptămâni. Dacă se îmbolnăvesc, trebuie anunțat de urgență serviciul veterinar care va lua măsuri de injectare cu ser a animalelor sănătoase, va izola și injecta animalele suspecte, iar pe cele bolnave le va sacrifica.
Este interzisă utilizarea ca hrană a resturilor de la bucătărie, fără ca ele să fie bine fierte. Într-o exploatare de porci este interzisă intrarea persoanelor, a vehiculelor sau a animalelor (câini, cai, boi) străine de gospodărie pentru că pot aduce boala pe haine, roți, copite etc. Carnea porcilor sacrificați poate fi consumată, însă trebuie bine fiartă. Porcii pot fi protejați contra bolii prin injectarea la timp cu anumite preparate (seruri, vaccinuri).
Pesta porcină este o boală care a produs și produce încă pagube destul de mari. De aceea combaterea acestei boli este impusă prin lege și numai prin respectarea strictă a măsurilor de prevenire și aplicarea justă a metodelor de combatere, atunci când boala apare, se poate stăvili această boală care constituie o piedică în calea realizării planului nostru cincinal în domeniul zootehnic. (asist univ. VALENTIN MINCIUNA – colaborator al Societății de Științe Agricole I.V. Miciurin )”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
