Sorin Oprescu părăsea PSD, în 2008, lansându-se într-o candidatură independentă la Primăria Capitalei. Votul în două tururi, ca la președinție, îi dezavantaja pe social-democrați, care pierduseră toate campaniile pentru PMB, până atunci. ”Independentul” Oprescu ar fi fost, însă, susținut de PSD, cred politologii. Partidul nu a investit prea mult în campanie și a înscris în cursă un candidat fără priză la electorat. Cristian Diaconescu era văzut de analiști drept un ”iepuraș” care aleargă pentru Oprescu, iar rezultatul a confirmat așteptările: a ieșit pe locul al treilea, cu puțin peste 12 procente, față de Oprescu, care intra în turul al doilea de pe primul loc, cu peste 30%.
Campania lui Oprescu, fără resursele unui partid important în spate, s-a bazat pe câteva apariții televizate și două-trei interviuri în presa scrisă, dar medicul a primit un ajutor nesperat de la Biroul Electoral Municipal, care a încercat să-i blocheze participarea în alegeri. BEM a respins candidatura lui Sorin Oprescu pentru Primăria Capitalei, considerând că în lista de semnături pentru susținerea acestuia unele persoane apar de mai multe ori, iar 5000 de adeziuni au înregistrat doar CNP-ul, fără datele din CI. Oprescu susținea că a strâns peste 100.000 de semnături, adică de trei ori mai mult decât numărul prevăzut de lege.
La un prim termen, Tribunalul a respins contestația lui Oprescu, dar la Curtea de Apel aceasta a fost admisă, instanța stabilind că medicul poate candida ca independent la Primăria Capitalei. Avocații lui Oprescu au invocat datele Institutului Național de Statistică, potrivit căruia în Capitală trăiesc 1,5 milioane de români cu drept de vot. Astfel, cele 35 de mii de semnături valide adunate de Sorin Oprescu ar fi fost suficiente pentru ca acesta să poată candida. Timp de două săptămâni, cât a durat procesul, subiectul a făcut prima pagină a ziarelor și a fost dezbătut în zeci de emisiuni de televiziune, iar emoția declanșată de schimbarea de situație, după decizia judecătorilor de la Curtea de Apel, a influențat votul în favoarea lui Oprescu, perceput ca o victimă a Puterii politice din acel moment.
În 2024, Biroul Electoral Central a refuzat să înregistreze protocolul Alianței Dreapta Unită, din care fac parte partidele de opoziție USR, PMP și Forța Dreptei. Decizia BEC a invocat faptul că Eugen Tomac nu figurează în Registrul partidelor ca președinte al PMP și nu poate semna lista comună. Cristian Diaconescu, înlocuit de colegii săi de la conducerea partidului, în 2022, a deschis mai multe procese, contestând Congresele care au decis ca Tomac să fie președintele PMP. Fiindcă există o decizie executorie a Tribunalului București din 2 februarie care obligă Registrul partidelor să facă mențiunea că Tomac este președintele PMP, dar nu a fost respectată de funcționarii acestei instituții, ICCJ a invalidat hotărârea BEC și a permis înregistrarea protocolului Alianței Dreapta Unită.
Ca urmare, după un prim blocaj de la BEC, Alianța a intrat în cursa electorală și poate prezenta candidați pe listă comună, iar cele trei partide au primit un stimulent electoral. „ICCJ ne-a dat dreptate și a constatat că decizia BEC de respingere a înscrierii protocolului alianței Dreapta Unită este un abuz, un atac direct la adresa democrației din România, o încercare de a împiedica Opoziția să participe la alegeri”, a spus Cătălin Drulă, președintele USR, imediat după anunțarea deciziei Instanței Supreme.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
