Barajul Paltinu, leapșa pe secate între două Românii. De ce ESZ a fost scoasă din schemă și ce se întâmplă cu alternativa Lunca Mare

Autor: D.C.

”Cer demisia public celor doi directori: directorul de la Administrația Bazinală Buzău Ialomița și directorul Operatorului pentru Apă din Prahova” a declarat ministrul Mediului, Diana Buzoianu, în criza apei din Prahova și Dâmbovița, vizibil depășită de situație. În septembrie, îl demitea pe fostul șef al Apele Române, Sorin Lucaci, din cauză că a pierdut sute de milioane de euro din PNRR, înlocuindu-l cu Florin Ghiță.  

Astăzi, deși ANAR se află în subordinea Ministerului pe care-l conduce, nu vorbește despre niciun șef central de demis, ci despre ”local”. În percepția publică, când ministrul Mediului de la București aruncă pisica în curtea ”autorităților centrale”, pentru cetățenii din acele localități, de vină sunt primarii, Consiliul Local, prefecții. În niciun caz, nu se gândesc la autoritățile subordonate chiar ministrului Mediului. Dar primarii nu au știut, nu au fost informați, nu au primit răspuns. Aici responsabilitatea reală nu a stat la primari, ci la instituţiile centrale şi de subordonare. 

Se poate trăi fără energia de la Paltinu, dar fără cea de la Brazi, nu

În cazul Paltinu, proprietarul barajului şi instituţia responsabilă de decizii, respectiv întreținere, operare, golire, monitorizare, este chiar Apele Române. Nu Hidroelectrica, nu primăriile. 

Barajul Paltinu nu avea atât un rol de producție de energie, cât de prevenire a viiturilor, a undelor de șoc și de alimentare cu apă. Se putea trăi fără energia de acolo. În schimb, centrala de la Brazi nu doar că acoperă 10% din producția națională, dar furnizează energie atunci când e mai multă nevoie, când sistemul solar și eolian se opresc, influențate de condițiile meteo. Atunci, centrala de la Brazi atenuează vârful de creștere al nevoii de alimentare cu energie electrică. Deci impactul produs de haosul, de desincronizarea, eșecul de la Paltinu este mult mai mare. 

Înainte de a analiza situația, să reamintim ce s-a întâmplat:

• în noiembrie 2025, lucrările de intervenție la Barajul Paltinu au dus la un nivel ridicat de turbiditate - apa devenind improprie consumului. Ca urmare, zeci de mii de locuitori din judeţele Prahova şi Dâmbovița au rămas fără apă potabilă. 
• alimentarea cu apă a fost sistată chiar dacă, iniţial, reprezentanţii instituţiilor implicate, inclusiv operatori de apă, garantaseră că populaţia nu va fi afectată. 
• dar au existat avertisment: să nu uităm ziua de 6 noiembrie 2025, când prefectul de Prahova a convocat Comitetul pentru Situaţii de Urgenţă după ce s-a constatat un risc concret de perturbare a alimentării cu apă. Se obturare galeria de acces GF2 a barajului. 
• în ciuda avertismentelor LOCALE, datele și riscurile nu au fost comunicate către populaţie sau chiar către primari.
• mai mult, populaţia a fost asigurată că nu există niciun risc. 

Situația este cu atât mai revoltătoare cu cât se pare că operatorul de apă și administrația bazinală locală, structuri sub egida ANAR și, implicit, a Ministerului Mediului, au comunicat între ele despre pericol, dar informațiile nu au ajuns la autoritățile locale. Nici la prefecturi, nici la populație. 

Alternativa la Baltinu, blocată de minister, acuză ESZ 

Și aici nu vorbim doar despre un eșec de comunicare locală, ci despre unul de gestionare instituțională. Asta vedem și în poziția societății Exploatare Sistem Zonal Prahova care a transmis că societatea, ca autoritate locală, a fost exclusă din discuțiile despre amenajarea Barajului Paltinu. 

ESZ Prahova subliniază că Ministerul Mediului și Apele Române au inițiat proiectul de curățare a Barajului Paltinu „fără o fundamentare tehnică adecvată”. Reprezentanții menționează că reabilitarea Bazinului de Apă Curată – Lunca Mare, ce ar fi constituit o sursă importantă de apă pentru locuitorii aflați situații de criză, este blocată la nivel ministerial de ani de zile.

A fi suspendată apa potabilă pentru sute de mii de români nu este doar un inconvenient. Sunt efecte sociale grave: de la imposibilitate de utilizare a apei la domiciliu până la riscuri sanitare sau afectarea activității economice - inclusiv servicii esențiale sau spitale. Desigur, aici adăugăm inclusiv pierderi economice. În contextul în care lucrările de la baraj erau menite să asigure siguranța, alimentarea cu apă, prevenirea riscurilor, este legitim să nu se pună problema doar a unui control, ci a unei anchete de abuz în serviciu în care să fie vizat tot lanțul: de la cei de sus, responsabili politic, până la cei de jos care au inițiat operațiunea de oprire a apei. 

Leapșa pe secate

Deși Diana Buzoianu, ministrul Mediului, a încercat să mute responsabilitatea pe „autorităţi locale”, în realitate, în mod constant, responsabilii locali au fost asigurați că nu există risc. Totuși, acest joc de vinovății creează imaginea unui stat nefuncțional, cu responsabilitate dispersată, nu doar două Românii (central vs local), ci „20 de Românii”: de la Apele Române, la prefecturi, la diferite filiale, operatori, autorităţi. Situația este cu atât mai evidentă cu cât a existat Comitetul din data de 6 noiembrie, precum și informații în presă despre situația din Paltinu. Prin urmare, nu poate fi folosită scuza că nu a fost anunțat ministrul. Să admitem că nu a fost anunțat ministrul, că niciun responsabil din Minister nu a știut, nu a văzut, nu a informat, asta deși nu avem câte un baraj în fiecare colț de stradă, astfel încât să fie imposibil de gestionat astfel de situații. Dar Apele Române știau sau nu știau? La nivel politic, se vorbește despre care om este al cui, din conduceri, din Consilii de Administrație. Dar responsabilitatea și-o asumă cineva sau e doar pasată? 

Situaţia de la Paltinu demonstrează o serie de decizii şi omisiuni grave, cu consecinţe reale. Dacă dezastre administrative pot genera crize de apă, energie, servicii, trebuie deschisă o anchetă reală, transparentă, cu responsabilităţi penale şi politice. În absenţa unei astfel de reacţii, pierde nu doar comunitatea afectată, ci credibilitatea întregului sistem.