Harta prețurilor auto în Europa: Țările de lux, statele accesibile și poziția României

Autor: Tiberiu Vasile

A compara cât costă o maşină în Europa pare simplu la prima vedere - alegi unul sau două modele și verifici eticheta de preţ. Realitatea este însă mult mai complicată: preţurile variază în funcţie de taxe, strategii de marketing ale producătorilor şi de diferenţele dintre pieţele locale.

Un indicator util pentru a înțelege aceste variații este indicele Eurostat pentru „echipamente de transport personal”. El acoperă autoturisme, motociclete şi biciclete (informațiile privind întreținerea, reparațiile, piesele de schimb şi combustibilul nu sunt incluse) şi compară preţurile în raport cu un reper: 100 euro reprezintă media UE. Datele includ atât maşini noi, cât şi second-hand, astfel încât oferă o imagine mai cuprinzătoare a pieţei.

Cine plăteşte cele mai mari şi cele mai mici preţuri?

La vârf se situează Turcia: dintre cele 36 de ţări analizate, aceasta are cele mai ridicate costuri pentru vehicule personale, cu 36,4% peste media UE (adică, la un reper de 100 euro, în Turcia s-ar plăti 136,4 euro). Totuși, indicele turcesc a scăzut față de 2021, când era 147,10 euro.

În cadrul Uniunii Europene, nu doar a continentului in sine,  Danemarca iese în evidenţă ca ţara cea mai scumpă, cu preţuri cu 19,1% peste media UE. Explicaţia nu este surprinzătoare: impozitarea directă a achiziției de autoturisme (TVA plus taxe şi comisioane specifice) diferă mult între state. „Taxarea directă a autoturismelor (TVA plus taxe și comisioane specifice achiziției) diferă enorm în interiorul UE. Danemarca este un caz atipic de impozitare ridicată, ceea ce explică nivelul mare al indicelui pentru această țară”, spune Georg Strasser, cercetător la Banca Centrală Europeană.

Alte ţări cu preţuri semnificativ peste media UE includ Islanda (18,1%), Țările de Jos (14,3%), Irlanda (10,3%) și Elveția (10,2%).

La capătul opus se află Macedonia de Nord şi Slovacia, cele mai accesibile pieţe pentru echipamente de transport personal din analiza Eurostat. Pentru un „coş” mediu de 100 euro în UE, valorile sunt 87,70 euro în Macedonia de Nord şi 88,60 euro în Slovacia (respectiv -12,3% şi -11,4% faţă de medie). Alte pieţe relativ ieftine includ Slovenia (-8,7%), Cipru (-8,6%), Cehia (-8,4%), Norvegia (-8,3%), Letonia (-7,5%), Muntenegru şi Polonia (ambele -7,2%). România alături de Lituania, Bulgaria, Serbia și Grecia se află în jurul mediei de -5,3% sau -4,8%.

Situaţia marilor economii UE este mai degrabă neutră: Spania este cea mai ieftină dintre cele patru mari, la -3,8% faţă de medie; Germania este uşor peste medie (+0,4%), iar Franţa şi Italia se situează aproape de reper (-0,2% şi -0,3%).

De ce apar aceste diferențe?

Pe lângă impozitare, producătorii ajustează preţurile în funcţie de preferinţele consumatorilor, nivelul veniturilor şi cererea locală. Georg Strasser explică că taxarea şi politica de ajustare a preţurilor rămân „cei doi factori principali ai diferențelor transnaționale” în UE, iar în ţările din afara blocului european intervin şi variaţii de reglementare: „În interiorul UE, bănuiesc că taxarea și politica de ajustare a prețului la piață sunt încă cei doi factori principali ai diferențelor transnaționale. În afara UE, intervin și diferențele de reglementare”.

Producătorii sunt dispuşi să diferenţieze preţul pe fiecare piaţă atunci când "arbitrajul, adică revânzarea transfrontalieră de mașini, este limitat,” a adăugat el. În practică, inconvenientele legate de importuri (garanţii, echipări uşor diferite, costuri administrative) fac ca multe diferenţe de preţ să rămână. „Este, în esență, inconvenientul de a cumpăra o mașină din străinătate (sau printr-un importator) și acceptarea unor mici diferențe de echipare a modelului, ceea ce menține aceste variații de preț chiar și în interiorul UE,” a explicat Strasser.

Efectul fiscal este totodată complex: o ţară poate aplica taxe mari pe motoarele convenţionale, dar oferă facilităţi pentru vehicule electrice, situaţie în care, la nivel mediu, indicele general ar putea arăta o ţară „scumpă”, pentru că reflectă structura cheltuielilor la nivel agregat. „O țară care taxează sever mașinile convenționale, dar în același timp scutește de taxe vehiculele electrice, poate părea, în medie, o țară «scumpă», deoarece indicele prețurilor reflectă ponderea cheltuielilor medie la nivelul tuturor țărilor participante”.

Date de referinţă şi limitări

Analiza Eurostat foloseşte date recente, dar există şi studii complementare, de exemplu OCDE a publicat în 2022 cifre privind „prețurile mașinilor înainte și după aplicarea taxelor”, utile pentru a înţelege impactul fiscal. Totuşi, nici măcar rata TVA nu explică singură aceste diferenţe: taxele speciale, comisioanele şi sistemele de tip bonus–malus (penalizări sau reduceri fiscale în funcţie de emisiile CO₂) contează foarte mult, conform Euronews.

Pe scurt, înainte de a trage concluzii dintr-o comparaţie simplă între etichete de preţ, trebuie să ţinem cont de taxare, preferinţe locale, strategii comerciale şi costurile şi barierele legate de import. Aceste elemente fac din piaţa auto europeană un tablou fragmentat, în care „preţul” unui model nu spune niciodată întreaga poveste.