"Ne-am dus crucea! Noi nici măcar nu am încercat să fugim ca alții, că poate nici nu ne mai găseau… Niciunul dintre noi nu a fugit! Am înțeles de la început că acolo sunt niște reguli și trebuie să le respecți. Altfel, suporți niște consecințe. Am fost demn! Am stat mai mult cu Borcea decât cu Giovanni în perioada aia și am încercat zilnic să fiu puternic. Mai ales că erau pe lângă noi unii care au căzut psihic, au intrat în depresie, au cedat. Am avut pe unul, nu vă dau nume, care a vrut să se sinucidă de 5 ori și nu a reușit! Era ca un pui de Crevedia!", a spus Victor Becali pentru Fanatik.
"Nu am plecat capul în fața nimănui"
"Îi mulțumesc Lui Dumnezeu că m-a ținut tare! Că nu poți ști… Te crezi puternic și-ți dai seama în momente de-alea că nu ești… Nu am plecat capul în fața nimănui, i-am respectat pe cei din jur, m-au respectat. Un director de acolo, când am ajuns, ne-a zis: "Cu cât o să înțelegeți mai repede unde sunteți, cu atât o să vă fie mai ușor!”. Am băgat la cap. Nu trebuie să te mai gândești "vai, ce-am fost și unde sunt acum”, a mai spus acesta.
"M-am setat să fiu tare"
"Hai să-ți povestesc una din prima seară când am ajuns acolo. Eram toți trei așezați, tocmai lăsasem bagajele, Borcea era între mine și Giovanni. La un moment dat, ni s-au intersectat privirile și ne-a bufnit râsul. Și am râs așa, vreo juma’ de oră fără oprire! De supărare, de toată situația, de ce era în jur. Iar când ne oprim din râs, Giovanni spune: "Gata, să uităm ce-am fost! Vedem ce va fi. O să mai fim.. N-o să mai fim… dar deocamdată suntem aici”. Așa că m-am setat să fiu tare. Vorba aceea: din momentul acela nu mi-am făcut iluzii ca să n-am deziluzii.
"La câte amânări am avut să ies din pușcărie, ziceai că sunt Papillon! Mai aveam trei luni și făceam toată pedeapsa de 5 ani și 8 luni, din care 4 ani și 6 luni efectiv! Iar alții ies la jumătate de pedeapsă! Erau violatori, criminali, cu fapte mult mai grele, care erau eliberați la prima comisie. Ce să fii zis? Nu puteam fi supărat pe un om care execută ordine”, a spus Victor Becali.
"Ești legat de mâini și de picioare"
"Din fericire pentru noi, am avut sprijinul total al familiei. În cazul altora erau probleme. Ba că nu mai are nevasta bani, ba că te înșală, ba că a fugit cu altul din țară, ba copiii… În fine, noi am fost ok, familia a fost lângă noi mereu. Când ești acolo, nu ai ce face dacă se întâmplă așa ceva… Ești legat de mâini și de picioare", a mai declarat el.
Giovani Becali, poveste de viață. De ce s-a dat italian
Giovani Becali a povestit, în urmă cu ceva timp, la România TV, despe aventura fugii sale din România și cum a cerut azil politic în Germania.
GIOVANI BECALI: Din 75 nu am mai fost în țară. Asta pentru că în momentul în care am cunoscut-o pe nevastă-mea am adus-o la Frankfurt și i-am spus...după ce i-am spus că nu sunt Giovani, că sunt român, că cutare și nu știu ce...și am adus-o în Frankfurt, unde eu cerusem azil politic atunci. Ea a zis că dacă ne combinăm și continuăm împreună și facem un copil, "vreau să-l nasc în Germania". I s-a părut altfel Germania decât Franța, unde ea studia.
Victor Ciutacu: Soția ta studia în Franța în momentul în care...?
GIOVANI BECALI - Da, în Franța. La Paris...Sorbona.
Victor Ciutacu: Și te-ai dat și tu ceva student?
GIOVANI BECALI: Eu m-am dat italian... m-am dat Giovani, că așa am rămas Giovani. Dacă-i spuneam de România...și de ...poate nu știa femeia. Știa, probabil, făcând facultatea la Paris, știa unde-i România, dar...Ceaușescu, Securitate, cutare, nu știu ce...în sfârșit. Îi dau telefon nevesti-mii în Germania și îi spun "Mami, ia dă drumul la CDF, RDF ceva, vezi ce e la nemți..."...E ceva... "E Revoluție, mami, hai că mergem în România". Visam eu să merg în România? Deci nevastă-mea, din '84 până în '90, 6 ani venea de 2 ori pe an acasă, cu copiii, la casa aia bătrânească, stil vagon.
GIOVANI BECALI: Eu eram plecat, fugit.. Am cerut azil politic în Germania. Aveam pașaport, "reisedokumente", dar cu care aveam timp nelimitat de stat în Germania, ca un neamț, numai că nu aveam dreptul să votez. Dar acolo îți scria "alle länder" "außer Rumänien". În afară de România. Cum veneam aici, cum mă înhățau. Și, după Revoluție, am venit la Frankfurt, l-am sunat pe frati-miu să sune avocații, să vadă..."Nu mai ai, mă , nimic, am vorbit cu avocații, am luat o foaie, bum..". Și am venit în primăvară, tot le promisesem alor mei că mașina cu care o să mă întorc nu o să intre pe porțile unde băga unchi-miu Moskvich-ul și tata Dacia..Am venit cu un Mercedes 560 și, când am deschis porțile, a intrat mașina, dar nu intrau și oglinzile, a trebuit să le trag de un buton. "Uite, bă, nebunul.. A promis că nu o să intre mașina lui și așa s-a întâmplat",.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
