În urmă cu câteva zile, Guvernul României a primit o vizită oficială a FMI în vederea unor eventuale planuri și măsuri pentru a stimula creșterea economică, dar mai ales pentru a ameliora măsurile luate de guvernanți legate de creșterea pensiilor, măsuri prevăzute în planul bugetului pe anul 2024.
FMI propune măsuri precum taxarea amprentei de carbon, dar și trecerea la o impozitare progresivă, un subiect încă dezbătut de politicienii români.
Astfel, l-am contactat pe profesorul universitar doctor în macroeconomie și economie europeană pentru a lămuri mai departe aspectele ce țin de eventuala implementare a recomandărilor FMI. Momentan, propunerile FMI au un cadru „orientativ”, astfel că Parlamentul României nu este obligat să acționeze în direcția sugerată de organizație.
Potrivit informațiilor publice, taxele pe carbon ar fi încadrate între 800 și 14.000 de lei pe an pentru imobile.
Presiune pe UE
„Această propunere legată de taxarea emisiilor de carbon nu este nouă, ea a mai fost menționată tot la Davos acum câțiva ani, dar nu a fost foarte tare luată în serios. A fost din nou propusă la Davos anul acesta, fiind imediat preluată la nivelul UE. Ne așteptăm de această dată să avem o presiune foarte mare pe guvernele țărilor membre ale UE.”, ne-a spus profesorul Mircea Coșea.
Ce prevede propunerea FMI?
O nouă taxă de austeritate
„Așa-numita taxă pe amprenta de carbon. Se urmărește unde apare și cum e posibil să se stăpânească emanarea de carbon. Deocamdată, totul e urmărit cu mare atenție în domeniul construcțiilor și transportului. Asta înseamnă taxă pe normă pentru o țară ca România, care are un nivel de venituri mult sub media europeană. Înseamnă o încetinire a dezvoltării economice, înseamnă o nouă taxă de austeritate. Problema se pune din două puncte de vedere.
În primul rând, ce urmărește această taxă pe amprenta de carbon, când ea se referă la doar câteva țări europene. Nicio altă țară, nici SUA, nici China, nici Canada, nimeni nu vorbește despre așa ceva. Exact ca în cazul trecerii la o mâncare care să se bazeze pe proteine de insecte, acest lucru se referă doar la Europa. Din punctul de vedere al planetei, este o sesiune fără nicio finanțare. Dacă ea s-ar aplica la nivelul Europei, tot nu ar salva planeta pentru că cea mai mare parte a omenirii nu este interesată de așa ceva.”, a mai precizat Mircea Coșea, pentru DC News.
Unde se duc banii din taxa pe carbon?
„În al doilea rând, această taxă nu este bine definită din punctul de vedere al cotei de impozitare pe sistemul de dezvoltare și pe venit. Dacă o astfel de cotă se aplică în Germania sau Luxemburg, ea nu reprezintă o povară atât de imensă cum ar fi în România, care are un venit mult mai mic și o calitate a vieții mult mai redusă. Din acest punct de vedere, apare întrebarea „Cum se gestionează această taxă?”. Ea se aplică - cumva - iar banii care se adună unde se duc? Ce posibilitate are cetățeanul european să fie convins că banii care i se iau contribuie la un lucru care ar aduce un spor de beneficiu din punctul de vedere al calității vieții. Dacă eu o să trăiesc mai bine în Europa, că plătesc această taxă, unde și cum se investesc acești bani? Se vorbește foarte la general că ei vor fi folosiți pentru ameliorarea mediului și pentru a trece la economia verde, dar asta e o chestiune generală, nu are niciun fel de specificitate. Alt lucru, cum se aplică această taxă pe sistemul de comparare cu veniturile? În România ar dezechilibra profund situația condițiilor de viață și a nivelului de trai față de alte țări. Ea vine pe capul unui locuitor european român care are un venit mult mai mic decât celelalte țări.”, a mai spus Mircea Coșea, pentru DC News.
Cetățeanul român - între ciocan și nicovală. O situație dramatică
„Alt element care trebuie să fie luat în serios, și anume specificitatea țărilor. România este pe primul loc în Europa din punctul de vedere al imobiliarelor, care înseamnă construcții și proprietate pe construcții. Dacă se aplică, este catastrofal, pentru că românii sunt cei mai mulți proprietari. Românii au fost obligați de regimul comunist să-și cumpere case. Or, cei care au fost obligați acum 30, 40, 50 de ani să-și cumpere casele sunt pensionari. Sunt cei care au deja venituri mici, dacă li se aplică și o astfel de taxă, lucrurile vor fi dramatice.”, a mai precizat profesorul, pentru DC News.
Taxe noi, pe vreme de criză - „Alo, 2010?”
În concluzie, multe lucruri teoretic sună bine. Trebuie să lucrăm să avem un aer mai curat, un trai mai sănătos, dar traiectoria acestor idei este lungă. Trebuie să trecem printr-o perioadă lungă de tranziție, adică de obișnuire a populației la trecerea unor astfel de măsuri, dar și cu costuri foarte mari. Întrebarea este dacă e momentul să discutăm despre așa ceva, în condițiile în care încă suntem în crize suprapuse, în care există pericolul altor crize, cu război, este acum binevenit momentul să mai dăm o taxă bietei populații și mediului de afaceri? O astfel de măsură în România nu ar duce numai la o scădere considerabilă a nivelului de trai, dar și la o încetinire a ritmului de dezvoltare a mediului de afaceri. Creșterea economică ar fi afectată pentru că sumele care pleacă din activitatea de afaceri merg pe această taxă, în loc să meargă pe investiții. Este neavenită o astfel de măsură în prezent.”, a încheiat Mircea Coșea, pentru DC News.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
