Cum a luat formă ideea campaniei "Dizabilitatea nu te împiedică să fii mamă"? Ce presupune mai exact?
Prin intermediul Asociației Open Your Heart și prin prisma tragediei mele, m-am gândit mereu că voi încerca să schimb mentalități. Campania aceasta este pornită de la experiența mea, pe care am trăit-o din momentul în care am aflat că sunt însărcinată, până în ziua în care mi-am ținut primul copil în brațe. În România este benefică această campanie pentru a sprijini femeile în scaunul cu rotile să devină mame. Este susținută de Spitalul Sanador, a cărei imagine sunt. Mă bucur că sunt cadre medicale care își pun suflet dincolo de profesia de medic și își doresc ca totul să decurgă cu normalitate.
Ești mamă și acum urmează să fii și mămică de băiat. Povestește-ne despre experiența ta, dar și despre relația cu medicii pe care i-ai întâlnit.
Experiența mea a fost traumatizantă. Eram o simplă persoană cu dizabilități care se prezenta în sistemul de stat încercând să primească îngrijirile normale pentru o femeie însărcinată. Îmi aduc aminte cu tristețe cum eram umilită la fiecare control și cum îmi spuneau "cine mi-a permis mie să fiu mamă". Am făcut septicemie. Într-o noapte, îmi aduc aminte că doctorul a zis "trebuie să întrăm în sala de operație să îți scoatem copilul sau vei muri". Nu vreau să mori în garda mea. Pentru faptul că ai această dizabilitate, nu vei putea ține niciodată sarcina. Îmi aduc și acum aminte panica văzută pe fața soțului și a mamei, care, speriați, plângeau. Ei doreau să îmi fie salvată viața, eu voiam să nu renunț la copilul din pântecul meu și la dorința de a deveni mamă. A fost cea mai grea decizie luată de mine. Am cerut în acea noapte externarea, am semnat pentru ea, și am plecat acasă cu febră 40. Am zis: dacă Dumenezeu vrea să mor deoarece îmi doresc să fiu mamă, așa să fie. Plec, dar nu renunț la copil.
Am rezistat acasă câteva zile, însă îmi era din ce în ce mai rău. Ulterior, familia mea a chemat salvarea și am fost internată urgent la Spitalul Victor Babeș. Și acolo simțeam umilința dizabilității. M-au stabilizat și ulterior externat. Am avut norocul să găsesc un doctor pe care eu îl numesc eroul meu. Doctorul Prună Silviu, care se afla la Spitalul Municipal acum nouă ani. Un om care a fost lângă mine, m-a ajutat, m-a încurajat zi de zi, spunându-mi că voi reuși, că voi naște copilul. Și așa a fost. Rahela este o fetiță frumoasă, sănătoasă, și sunt tare mândră de ea. Acum sunt însărcinată în cinci luni și jumătate. Sunt supravegheată la Spitalul Sanador de către o echipă de medici condusă de același doctor Prună Silviu. Echipa de medici, dotările medicale, secția de neonatologie complexă, toate acestea reprezintă avantaje importante, care m-au ajutat în alegerea mea. Mi-au fost înțelese nevoile, atât din punct de vedere medical, cât și uman, ca sprijin, empatie.
Cu fetița ei
Care sunt riscurile la o astfel de sarcină?
Riscurile sunt la fel de mari, însă dizabilitatea nu te împiedică să fii mamă. Unii nu cunosc faptul că traumatismul vertebro-medular nu are legătură cu faptul că poți duce sarcina la bun sfârșit. Sunt riscuri prin care poate trece și o femeie sănătoasă. Există teste și o supraveghere lunară amănunțită la o femeie cu dizabilitate, ceea ce, din păcate, se întâmplă mai ales în sistemul privat. Puțini medici sunt cei care își asumă să preia o astfel de pacientă. O simplă neatenție și situația poate sări foarte ușor de sub control.
Știu că îți este alături Andreea Marin. Cum ai cunoscut-o?
Andreea Marin a devenit prietena mea, numărându-se printre persoanele care îmi sunt alături, atât în momentele grele din viață, cât și în cele fericite. Face parte din proiectul Atipic Beauty din 2014, venind prima oară în calitate de prezentator, urmând să organizăm în parteneriat, în fiecare an, Gala Atipic Beauty de la Parlament. Face parte și se implică și în alte evenimente, precum cel din decembrie, mai exact evenimentul Atipic Gift.
Acum mă susține în demersul cu sarcina, împreună cu Spitalul Sanador. Îi mulțumesc din suflet pentru prietenia și sprijinul oferit.
Cum sunt tratate persoanele cu dizabilități în România?
Persoanele cu dizabilități în România, până nu ajung la un anumit nivel din punct de vedere professional, sunt ignorate și umilite. Când spun acest lucru, mă bazez pe experiența mea. Însă, când reușești să fii vizibil, să arăți că dincolo de dizabilitate ai o multitudine de abilități, și poți avea și studii superioare, putând fi de folos societății, atunci situația se schimbă.
Recent, ai organizat un nou eveniment Atipic Beauty. Cum a fost și ce urmează să mai pregătești în viitorul apropiat?
Am organizat la Târgu Mureş a XV-a ediție Atipic Beauty, la Teatrul Național. Vom continua în Cluj, unde vom merge în iunie, iar în luna octombrie, împreună cu Prețuiește Viața și Andreea Marin, organizăm evenimentul la Parlament. Ne propunem să schimbăm mentalități și cred eu că lăsăm urme adânci în inimile oamenilor din orașele în care ajungem. Sper ca noi să facem un prim pas, iar autoritățile locale să se implice în accesibilizare și să ușureze viața persoanelor cu dizabilități.
Unei femei cu dizabilitate care dorește să devină mamă i-aș spune să nu renunțe la acest vis, indiferent de circumstanțe sau de cât de greu este să ducă sarcina. Credința ei o va face să trecă peste orice obstacol. Faptul că dăm viață face parte din normalitate.
FOTO Coman Magda
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
