Prof. dr. Gabriel Ioan Prada, director medical al Institutului „Ana Aslan“ și șeful disciplinei de geriatrie gerontologie de la Universitatea „Carol Davila“, a vorbit despre longevitatea japonezilor și dieta mediteraneană.
„Ne recomandați, pentru o viață lungă și sănătoasă, dieta mediteraneană. E ultra-cunoscută și toți medicii o recomandă. Cum se face că japonezii au cea mai mare speranță de viață din lume?“, a întrebat jurnalistul Val Vâlcu.
„Există mai mulți factori care influențează o supraviețuire îndelungată, nu doar dieta. Oamenii, de-a lungul mileniilor, au tot căutat un singur secret al supraviețuirii îndelungate. Împărații Chinei, de exemplu, care aveau o putere imensă și se gândeau cum este posibil ca ei să nu trăiască la infinit. Au stimulat cercetători să găsească substanțe care să le prelungească viața și există ginsengul și alte rădăcini descoperite de ei. Problema este că există și o anumită limită de supraviețuire.
Există Limita Hayflick - Hayflick a descris un număr limitat de diviziuni pe care le poate prezenta o celulă adultă, spre deosebire de una canceroasă care se poate diminua la infinit. O celulă adultă normală, la om se divide de vreo 50 de ori și apoi dispare. În acest context putem înțelege că avem o viață finită. Speranța de viață la naștere se tot prelungește în funcție de o serie de condiții, dar nu neapărat doar alimentația.
Eram la un congres de geriatrie, și o doamnă profesoară din Grecia, unde se utilizează dieta mediteraneană, ne spune că se vorbește foarte mult de această dietă, de fructe, legume, ulei de măsline, dar se omite siesta. Cine a fost în sudul Europei, în Grecia și sudul Italiei, a văzut că la prânz se închide orice activitate. Poate era doar o glumă, dar e interesant ca idee“, a spus medicul Gabriel Ioan Prada.
„Dar e și stresul. Au fost studii făcute în SUA, pe populații de origine italiană și au observat că deși mâncarea în acea comunitate era foarte asemănătoare dietei americane, colesterolul și bolile de inimă erau reduse la fel ca în Italia. Au văzut că singura diferență era familia. Se ajutau, trăiau în familie, nu erau stresați că dacă rămân fără job, rămân fără casă. Au avansat ipoteza că unul din factori e lipsa stresului“, a punctat Val Vâlcu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
