”Fug repede să nu mă vadă... Nuu, nu mergem la grădiniță.
Dragi mămici, nu plecați pe furiș indiferent unde plecați și indiferent unde îl lăsați pe copil. E important să îi tratăm pe copii cu respect și să le spunem ce avem de spus, chiar dacă asta înseamnă că poate copilul va plânge.
Am văzut de-a lungul timpului sute de despărțiri între mămici și copii. Cu cât mama avea o poziție mai asumată și clară cu atât copilul reacționa mai bine. Adică ce înseamnă asta? Mama îi spunea copilului adevărul: Acum eu voi pleca la serviciu și tu rămâi la grădiniță. Sau: Mami merge în oraș rămâi cu bunica. În felul acesta copilul își dezvoltă încrederea în părinte și nevoia de predictibilitate, adică știe la ce să se aștepte.
Când știm la ce să ne așteptăm ne simțim bine. Când ceilalți procedează altfel decât ne așteptăm noi atunci reacționăm de multe ori cu furie. Cum v-ați simți voi ca adulți dacă ar veni cineva la voi în vizită și apoi ar pleca fără să zică nimic? Pur și simplu ar dispărea. Nu cred că ar fi plăcut și în plus asta ar strica puțin relația cu acea persoană. Probabil v-ați înfuria deoarece v-ați fi așteptat să vă spună că pleacă. Sau poate v-ați gândi că e lipsă de respect să plece fără să anunțe.
Ei bine, oare copilul ce simte când plecați pe furiș? Copiii înțeleg mai multe decât ne imaginăm noi. E nevoie să le explicăm cu răbdare și calm ceea ce urmează să se întâmple și să nu îi luăm cu păcăleli și minciuni” a scris Alexandra Jarda, psihoterapeut și educatoare, pe Facebook.
Ce întrebări să-i adresați copilului când îl luați de la grădiniță
De asemenea, aceasta punctează și alte subiecte sensibile în relația părinte - copil.
”Începutul grădiniței vine cu multe întrebări atât pentru părinți cât și pentru copii. Mai jos găsiți o serie de întrebări de adresat copiilor când ies de la grădiniță. De multe ori întrebările adulților sunt întrebări închise de tipul:- Cum a fost la grădi? - Bine. - Ai mâncat azi?- Da / Nu. - Ai plâns azi?- Da / Nu. Întrebările de mai jos sunt întrebări deschise care vă ajută să purtați conversații pline de curiozitate alături de copii. Întrebările e nevoie să fie adresate cu o atitudine de curiozitate și nu cu una de „luare la rost”” a mai scris aceasta.
Lăsăm copiii să se plictisească?
”Lăsăm copiii să se plictisească? Când v-ați auzit ultima dată copilul spunând că se plictisește? Când v-ați plictisit voi ultima dată? Care e relația voastră cu plictiseala? Sunt momente la grădiniță în care îi aud pe copii spunând: „mă plictisesc”. De cele mai multe ori când spun asta o spun ca pe ceva negativ, ceva care nu ar trebui să se întâmple. Așa că le spun că e normal să avem momente în care ne plictisim și că acesta nu e un lucru rău. Mi-am dat seama că în societatea în care trăim copiii se plictisesc tot mai puțin pentru că tot timpul au în jurul lor diverși stimuli ca de exemplu telefonul, tableta, televizorul, diverse jucării. Când copilul se uită la televizor el nu se mai plictisește. Așa că în ultima perioadă în fiecare zi îi las pe copii câteva minute să se plictisească. Adică să „stea degeaba”. De ce? Pentru a învăța să tolereze plictiseala deoarece plictiseala stimulează creativitatea. Ca adulți ne gândim de multe ori - ce să mai facem cu copilul? În ce activități să îl mai implicăm? Știți când se simt copiii cel mai fericiți din observațiile mele? Când sunt lăsați afară, liberi - fără jucării. Atunci își creează diverse jocuri cu elemente din natură - frunze, flori, pietricele, bețe, insecte. Oh! Și cât sunt de fericiți când găsesc o buburuză sau un melc. Îmi aduc aminte cum în copilărie inventam diverse jocuri cu elemente din natură. Ce fain era! În ceea ce mă privește, cele mai creative lucruri le-am realizat când apăreau stări de plictiseală. Și ce fain e să ai timp să te plictisești. Când ne plictisim de multe ori apare întrebarea: „Oare ce să fac?” Și de multe ori răspunsul vine cu creativitate. În ultima perioadă dacă apar momente de plictiseală aleg să stau și să mă observ. Să-mi observ gândurile, emoțiile, stările. Și cam în fiecare zi îmi propun să găsesc momente de plictiseală - momente în care îmi propun să nu fac nimic. Tu când ai stat ultima dată fără să faci nimic? P.S. Dacă îți propui să nu faci nimic și apare un gând care spune că ești leneșă, că nu ai voie să stai degeaba - ascultă-l, observă-l, vezi de unde vine și apoi lasă-l să plece, spunându-i că e voie să fii leneșă câteva minute pe zi” a mai scris psihologul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
