Boris Prokoșev a povestit despre cum a ajuns nava Rhosus în portul Beirut și cum au devenit membrii echipajului de facto ostatici ai navei blocate în Liban. Fostul căpitan al navei a oferit un interviu pentru presa rusă.
Cum a a ajuns căpitan pe Rhosus
Boris Prokoșev spune că a ajuns căpitan pe această navă în 2013, adică cu puțin timp înainte ca aceasta să fie reținută în portul din Beirut. Ar fi muncit totuși acolo și cu câțiva ani în urmă, dar nu în calitate de căpitan. Potrivit lui, Igor Greciușkin ar fi preluat în 2013 nava de la niște ciprioți. Imediat după angajare, Prokoșev ar fi fost trimis de Greciușkin în Turcia, pe raidul din Tuzla, acolo unde se afla nava și de unde trebuia preluată pentru a merge spre Mozambic. "Nava în sine era una de mers pe mare, puternică. Atunci proprietarii erau alții, erau niște ciprioți. Iar acest Igor Greciușkin a preluat-o de la ei exact când plecam prima dată de pe vas. Când mi s-a oferit din nou un loc de muncă pe Rhosus, m-am gândit – e bine că proprietarul e un rus. Ne-am întâlnit, părea normal.", a spus Prokoșev.
Ajuns în Turcia i s-a părut ciudat că întregul echipaj se schimba. "Văd că întregul echipaj se schimbă, nu știu din ce cauză. Asta mi s-a părut suspect. Îl întreb pe căpitan care e treaba? `Totul e în regulă, totul este bine`. Căpitanul s-a dovedit a fi un nemernic, nu mi-a spus nimic despre faptul că echipajul a plecat din cauza neplății salariilor. Și toți au plecat imediat”, mai povestește căpitanul.
Știau că transportă nitrat de amoniu
Întrebat de jurnalist ce marfă trebuia transportată, Prokoșev a răspuns: ”Nitrat de amoniu, silitră. Îngrășăminte. Din Turcia am ajuns în Grecia, la Pireu. Am ancorat, am realimentat, am comandat tot ce avem nevoie pentru cursă. Greciușkin a semnat totul. Iar când a venit momentul să primim comanda – alimente, tot felul de consumabile – el a venit personal și a returnat aproape totul furnizorilor, nu a plătit. A spus că nu sunt bani."
Ulterior nava ar fi mers către Beirut, pentru a lua marfă pe punte și a câștiga astfel bani în plus. Dar a găsit o încărcătură care nu putea fi pusă pe punte, pe trapa care ducea către interiorul navei. "Prokoșev a început să mă preseze, să fixez cumva marfa, sa fac ceva, deja și fotografii i-am trimis. Doar că lui nu-i păsa! Dar oricum nu am luat acea marfă. Și el ne-a spus să venim în Cipru, la Larnaca. Însă nava a fost arestată de autoritățile libaneze pentru neplata taxelor portuare. Nu știu despre ce sumă era vorba.", a mai adăugat fostul căpitan.
Echipajul navei, blocat în Liban
O parte a echipei ar fi putut să plece din Liban, dar pe Prokoșev, pe inginerul-șef, al treilea inginer și șeful de echipaj au refuzat autoritățile libaneze să îi lase să plece. "Și am stat acolo 11 luni! Nu ni s-a plătit niciun ban. Iar el nici măcar de mâncare nu ne-a cumpărat. Putem spune că ne-a lăsat într-o situație periculoasă, ne-a condamnat la foame.", își amintește Boris Prokoșev.
Spune și că ar fi trimis mai multe solicitări către președintele Putin, cerându-i să îi ajute să plece acasă, însă răspunsul primit era mereu același: "Adresarea dvs. a fost trimisă Ministerului de Externe".
Până la urmă ar fi reușit să facă rost de bani și să angajeze un avocat. El a intentat un proces împotriva autorităților libaneze și, prin decizia instanței, li s-a permis să plece din Liban.
Ce s-a întâmplat cu marfa?
”Când am plecat, aceasta a fost descărcată la depozit, fiind pusă în responsabilitatea Ministerului Transporturilor. Am aflat acest lucru de la marinarii care au trecut prin portul Beirut. Iar nava s-a scufundat până la urmă, acum vreo 2-3 ani. Avea o breșă mică, periodic trebuia scoasă apa din cală. Dar dacă echipaj nu era, nu avea cine face asta.”, a răspun Prokoșev.
Totodată aceasta a declarat că vinovat de tragedia din Beirut este doar Libanul pentru că a reținut în urmă cu 6 ani acest vas: "Sunt vinovați singuri. Nu trebuiau să aresteze vasul, trebuiau să scape cât mai repede de el. Sau atunci când îi tot rugam să ne dea drumul, să ne fi spus: ”Duceți-vă odată, nu mai avem nevoie de nimic de la voi!”. Iar ei ne tot cereau să le dăm datoria la taxa portuară - și iată ce a ieșit. În plus, acest nitrat de amoniu, îngrășămintele, puteau fi scoase pe câmpuri și folosite la fertilizarea solului. Dar așa… dacă nimeni nu întreabă nimic despre marfă, însemnă că este a nimănui!”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Ascultă în română
