Actul de sesizare a avut ca obiect al criticilor de neconstituţionalitate dispoziţiile articolului unic punctele 2-5 şi punctul 10 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
În ceea ce priveşte critica potrivit căreia articolul unic punctul 5 nu stabileşte clar în ce condiţii dispoziţiile referitoare la înlocuirea arestului la domiciliu cu măsura arestării preventive pot fi aplicabile în cursul executării pedepsei, Curtea apreciază că aceasta este întemeiată.
Curtea constată că, sub aspectul înlocuirii măsurilor dispuse, normele cuprinse în articolul 221 din Codul de procedură penală au o aplicabilitate strict determinată - arestul la domiciliu, care nu poate fi extinsă prin analogie, "în mod corespunzător", în cazul detenţiei la domiciliu.
Dispoziţiile articolului unic punctul 5
CCR apreciază că dispoziţiile articolul unic punctul 5 din legea supusă controlului, care introduc art.381 în Legea nr.254/2013, referitor la "Regimul detenţiei la domiciliu", prin modul deficitar şi omisiv de redactare, nu reglementează un regim juridic propriu măsurii detenţiei la domiciliu, ca modalitate de individualizare a executării pedepsei cu închisoarea.
"Trimiterea la o instituţie juridică deja existentă în Codul de procedură penală, care are o configuraţie de sine-stătătoare, incompatibilă cu măsura reglementată prin legea supusă controlului, nu numai că generează confuzie şi echivoc, dar nu poate complini lipsa unui regim juridic corespunzător într-un domeniu în care legiuitorul are obligaţia constituţională de a respecta principiul legalităţii", se menționează în documentul CCR, potrivit Agerpres.
"fapte comise cu violenţă" şi "fapte comise fără violenţă"
Cu privire la dispoziţiile articolului unic punctele 2, 3, 4 şi 5 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.254/2013, Curtea observă că acestea introduc sintagmele "fapte comise cu violenţă" şi "fapte comise fără violenţă", pentru a determina incidenţa sau exceptarea de la executarea pedepsei în regim închis, semideschis, deschis sau în regim de detenţie la domiciliu.
Prin urmare, Curtea constată că dispoziţiile articolului unic punctele 2, 3, 4 şi 5 nu respectă cerinţele de calitate a legii privind claritatea şi previzibilitatea, încălcând prevederile art.1 alin.(5) din Constituţie.
Articolul unic punctul 10
În ceea ce priveşte critica dispoziţiilor articolului unic punctul 10, Curtea reţine că acestea modifică procedura de acordare a liberării condiţionate, în sensul că "liberarea condiţionată se dispune prin încheiere de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate la propunerea comisiei pentru liberare condiţionată, la cererea persoanei condamnate, potrivit procedurii prevăzute în prezentul articol".
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
