"Azi noapte era să mor! Efectiv mi-am văzut moartea cu ochii, o moarte stupidă cauzată (aparent) de neatenţia/prostia mea. Cum? Păi, pe la miezul nopţii. mi-a venit să iau câteva picături dintr-un produs gemoterapic - lucru pe care, de-a lungul anilor, l-am făcut de nenumărate ori, fără absolut nicio problemă. Este adevărat că nu la miezul nopţii! Acum a fost noaptea minţii. Indicaţiile de pe ambalaj zic să se pună un anumit număr de picături într-o cantitate foarte mică de apă. La început, când le-am descoperit, luam exact aşa, apoi, am renunţat la apă, picurându-le direct pe limbă, fără să mai bag în seamă gustul de alcool aflat în cantitate infimă din produsele respective.
"M-am ridicat încercând cu disperare să respir!"
Numai că, de data asta, eram adormită, culcată şi, fiind întuneric, nu am direcţionat picăturile ca de obicei - pe limbă, câteva ajungând direct în gât! Moment în care STOP CADRU! - traheea s-a "închis" instantaneu şi nu mai intra niciun strop de aer! NICIUNUL! M-am ridicat, ca arsă, încercând cu disperare să respir! Nicio şansă! Nimic! Nada! În schimb, s-a declanşat instantaneu instinctul de supravieţuire, m-am concentrat pe bătăile inimii care o luaseră razna şi pe urmărirea firicelului de aer care, după câteva secunde bune, dar care mi s-au părut interminabile, a reuşit să se strecoare în plămâni, înceeeeet de tot şi întrerupt...
"Rotiţele" au început să mi se învârtă rapid, căutând o soluţie, fără să îi trezesc pe ai mei... Ştiam că în astfel de situaţii trebuie acţionat urgent astfel încât zona inflamată din gât să se contracteze, pentru a lăsa oxigenul să treacă şi să ajungă în plămâni. M-am dus (a se citi - am zburat) şi mi-am băgat nasul în congelator (diferenţa de temperatura/aerul rece ajută in astfel de situaţii), am pus pe limbă puţină îngheţată - pe care am râcâit-o cu vârfurile degetelor dintr-o cutie cu îngheţată.
"Această experiență şocantă nu cred că o voi putea uita"
Apoi am luat din frigider o sticlă cu apă rece, pe care mi-am pus-o pe gât, în zona în care simţeam blocajul şi mă concentram pe partea bună din ce era rău. Adică pe firicelul de aer care intra cu greeeeu, printre rafalele de tuse, şi nu pe lipsa oxigenului şi pe panica pe care o simţeam cum stă la pândă să mă cuprindă. Iar în tot acest timp mă gândeam şi la ce mod absurd de a muri şi cum ar fi să mă găsească ai mei, a doua zi dimineaţă, căzută, cu gura căscată lângă congelatorul larg deschis şi cu sticla de apă şi cutia de îngheţată lângă mine!
Cu chiu cu vai, am reuşit să-mi reglez respiraţia, dar de la atâta tuse, am rămas cu gâtul iritat - o senzaţie neplăcută care sper să îmi treacă repede, spre deosebire de amintirea acestei experiențe şocante pe care nu cred că o voi putea uita", a scris actriţa pe pagina sa de Facebook.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
