Scandalul meme-urilor, Șincai: Un profesor, de partea elevilor

Un profesor le ia apărarea elevilor. Este vorba despre unul din cei mai iubiți dascăli din Cluj:  Teohar Mihadaș care a trimis o scrisoare plină de învățăminte. Este viziunea unui profesor cu minte deschisa care a înțeles că rolul profesorului este de a modela aluatul sufletesc al elevilor.

Iată scrisoarea dascălului trimisă la redacția Ziar de Cluj:

"GHEORGHE ȘINCAI VS CODRUȚA KOVESI - gânduri către colegii mei, profesorii

Ar părea o analiză hazardată și fără substanță dacă nu ar fi survenit evenimentele de la Liceul Gheorghe Șincai din Cluj-Napoca.

Iată faptele: câțiva elevi de la liceul amintit au postat pe facebook fotografii insoțite de comentarii ironice la adresa unor profesori.

Urmarea, 60 de note de patru la purtare si mutări disciplinare sunt sancțiunile aplicate "impertinenților" elevi după intense anchete și dezbateri în consiliul profesoral. Să lamurim un lucru!

VEZI ȘI: Scandal cu meme-uri la Liceul Şincai din Cluj. Un elev compară şcoala cu Auschwitz

În România se bucură de inamovibilitate doar magistrații NU și profesorii, fapt care îi acordă Codruței Kovesi priviligeliul de a cataloga orice comentariu la adresa magistraților drept un atac la "justiția independentă", o incercare de influențare a actului de justiție și prin urmare șefa de la DNA invăluie instituția pe care o păstorește cu aura INTANGIBILITĂȚII ȘI SUPERIORITĂȚII ABSOLUTE, indiferent de abuzurile săvărșite de reprezentanții acesteia în lupta de eradicare a corupției.

Profesorii de la Liceul Gheorghe Șincai din Cluj-Napoca au cam incurcat școala cu procuratura și am să explic de ce. În viziunea mea profesorul are menirea de a forma caractere puternice, de a incuraja inventivitatea și creativitatea, de a promova spiritul de dreptate și echitate, de a promova libertatea de exprimare a propriilor opinii, pe scurt EL are un rol social major, să formeze generații capabile să administreze și intrețină viitoarea societate românească.

Masurile luate de corpul didactic de la liceul clujean arată că in acea unitate de invățământ sunt angajații Codruței Kovesi și nu ai ministerului educației, ei pedepsind drastic orice comentariu la adresa "intangibilor profesori".

Profesia de dascăl presupune TALENT și VOCAȚIE, putând fi asemuită cu aceea de actor. Protagoniștii (profesor sau actor) trebuie să-și insușească un scenariu pe care sa-l interpreteze in fața publicului. Modul în care reușesc să transmită emoție, să creeze stări, sa capteze atenția, să se facă înțeleși va determina aplauzele sau fluierăturile din final. Dacă actorul a fost fluierat și criticat în repetate rânduri, are două variante, ori se lasă de actorie ori, după o profundă și atentă autoevaluare, își asumă roluri în care poate evolua la un nivel acceptabil. Nu se cunosc situații în care actorii au târât publicul prin tribunale pentru a le interzice orice fel de reacții ostile sau ironice la prestațiile sale lamentabile, ba din contră cei in cauză și-au cerut scuze public pentru timpul și banii risipiți de spectatori pentru a le urmări evoluția penibilă.

La fel se pune problema și în cazul profesorului, dacă e "fluierat" primul lucru pe care ar tebui sa-l facă este analiza pe sine, încercând o schimbare de atitudine și nicidecum o criză de orgoliu a unei persoanei care se crede superioară tuturor și mai ales publicului său. In actul artistic (didactic) PUBLICUL ARE INTOTDEAUNA DREPTETE și drept urmare au fost, sunt și vor fi actori/profesori adulați, iubiți și fluierați.

Prin urmare NU PUBLICUL ESTE VINOVAT PENTRU PRESTAȚII LIPSITE DE SUBSTANȚĂ CI PROTAGONIȘTII. Vă propun, stimați colegi în ale dăscăliei, cateva teme de meditație:

1. Formăm o gândire logică tinerilor noștri elevi sau încercăm să le inoculăm modul nostru propriu de a raționa? Elevul trebuie să-și formeze propriul său mod de gândire și exprimare conform structurii sale mentale moștenită genetic. Încă nu s-a făcut și nici nu cred că se va face cândva TRANSPLANT DE MINTE.

2. Formăm sau nu stereotipii acceptând doar soluții, interpretări și comentarii care ne aparțin refuzând cu ostentație orice idee venită din "public"? A justifica o afirmație prin sintagma "este așa pentru că spun eu" denotă faptul că NOI consideram auditoriul biete instrumente de înregistrare și redare și nu ființe umane înzestrate cu rațiune, capabile de trăiri intense, dornice de cunoaștere, recunoaștere și apreciere. Cum să simtă elevul că îi sunt apreciate și recunoscute ideile sale dacă NOI îi obligăm să ne plagieze?

3. Avem sau nu simpatii în răndul elevilor care ne influențează obiectivitatea? Simpatii apărute din varii motive, aspectul fizic și comportamentul elevului, atitudinea plină de atenții a părinților, surse de venituri suplimentare prin activități after school cu elevii de la clasă și nu le putem nega.

4. Ne preocupă în mod real aducerea fiecărui elev la un nivel acceptabil de cunoștințe și putere de a raționa propriu dinamicii dezvoltării sale intelectuale? Nu la toți dezvoltarea intelectuală evoluează la fel și în același timp. Unii au o dinamică rapidă, alții mai lentă în funcție de moștenirea lor genetică.

5. De cate ori am încercat să ne apropiem de sufletele celor din bancă încercând să le cunoștem problemele, preocupările, visele și aspirațiile pentru a fi capabili să le îndreptăm deviațiile comportamentale? Lăsând elevii în vâltoarea informațiilor nefiltrate venite din mediul virtual și care sunt asimilate de aceștia drept soluții în luarea de atitudini, manifestări ideologice, manifestări sexuale, preferințe muzicale etc., să nu ne mirăm că "DACĂ VOR SĂ FLUIERE, FLUIERĂ" 6. Apariția unei pagini virtuale cu iz de ironie la adresa unor profesori (nu la toți) ar fi putut să devină o certificare a ADEVĂRAȚILOR PROFESORI, aplaudați, adulați și iubiți?

În loc de sancțiuni de tip DNA s-ar fi putut profita de o oportunitate exceptională (în opinia mea) prin care profesorii de arte ar fi avut ocazia să le arate "umoristilor adolescenți" cum se realizază o fotografie sugestivă, purtătoare de mesaje sau designul unei pagini virtuale, profesorii de Limba și Literatura Română ar fi avut ocazia de a exemplifica practic cum se realizaeza un text umoristic (asta dacă ei au simțul umorului), iar cei de informatică cum se realizază la nivel profesional o pagină virtuală.

Cred că dacă s-ar fi procedat astfel ar fi fost create premisele nașterii unui nou CHARLIE HEBDO al elevilor și profesorilor care prin atitudinile sale critice ar fi contribuit la asanarea MIZERIILOR care murdăresc sistemul educațional din România.

PĂCAT, nu a fost să fie așa, că vorba ceea "DE UNDE NU-I NICI DUMNAZEU NU CERE" SĂ NU UITĂM că suntem actori și ne hrănim cu aprecierea publicului care ne urmărește și căruia trebuie să-i oferim mult mai mult decât momente de relaxare, fiindu-i dator cu înțelegere, iubire, apreciere, ajutor în formarea unor minți deschise creative si inovatoare, a unui spirit civic menit să reducă injustiția și corupția, cu promovarea libertății de exprimare a opiniilor.

DACĂ VOM REUȘI VOM FI ACOPERIȚI DE APLAUZE ȘI VEȘNICĂ RECUNOȘTIINȚĂ, DACĂ NU ATUNCI VA TREBUI SĂ SUPORTĂM STOIC FLUIERĂTURILE.

Cu respect, Profesor Teohar Mihadaș

Sursa: Ziar de Cluj

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News