Planeta infernală se numește 55 Cancri şi e cunoscută și sub numele de Janssen, iar o nouă analiză a orbitei sale și a orbitelor celorlalte exoplanete care se învârt în jurul stelei arată că s-a format, cel mai probabil, la o distanță mult mai mare de stea, iar în timp s-a topit.
"Am aflat cum a ajuns acest sistem multiplanetar – unul dintre sistemele cu cele mai multe planete pe care le-am găsit – în starea sa actuală”, a declarat astrofizicianul Lily Zhao de la Institutul Flatiron din New York, SUA, conform Science Alert.
În afară de Janssen, cinci exoplanete orbitează în jurul stelei, la 41 de ani-lumină de noi: Galileo, Brahe, Harriot și Lipperhey. Cea mai apropiată este însă Janssen, a cărei suprafață pare că se topește pe măsură ce se apropie de steaua sa.
Cu cea mai apropiată orbită, Janssen se învârte în jurul stelei sale, numită Copernicus (o pitică portocalie puțin mai mică decât Soarele), aproximativ o dată la 18 ore. Janssen are o rază de 1,85 ori mai mare decât cea a Pământului și o masă de aproximativ 8 ori mai mare decât planeta noastră. Asta înseamnă că este puțin mai densă decât Pământul și ar fi putut fi, la rândul său, un super-Pământ stâncos, aflat la o distanță mai mare de steaua sa. Dar structura sa e cu totul diferită, au constatat oamenii de știință.
Cât despre condițiile de pe planetă, să spunem doar că fața orientată către steaua sa ajunge la temperaturi de 2.300 grade Celsius, adică mult peste temperatura magmei, după cum se arată într-un raport publicat de jurnalul Nature Astronomy.
Inelele lui Saturn ar putea fi rămășițele unei luni distruse de gravitație
Celebrele inele din jurul lui Saturn ar putea fi rămășițele unei luni care a fost distrusă de gravitația planetei, potrivit unei cercetări publicate în revista Science. Teoria unui satelit interior distrus de gravitația gigantului gazos, acum 100-200 de milioane de ani, explică și tinerețea relativă a inelelor, relatează The Guardian.
Cercetarea, bazată pe datele din ultima etapă a misiunii Cassini a Nasa, sugerează că Saturn ar fi putut fi lipsită de inele în aproape toată existenţa sa de 4,5 miliarde de ani. Dar, în urmă cu aproximativ 160 de milioane de ani, o lună interioară s-a apropiat prea mult de gigantul gazos, ceea ce a făcut ca aceasta să se desprindă şi să îşi deseneze propria orbită într-o dâră de fragmente de gheaţă sfărâmată. Ipotetica lună pierdută a fost supranumită Chrysalis. „La fel ca o crisalidă de fluture, acest satelit a fost mult timp adormit şi a devenit brusc activ, iar inelele au apărut”, a declarat Jack Wisdom, profesor de ştiinţe planetare la Massachusetts Institute of Technology şi autor principal al studiului.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
