Zilele Oceanului Pacific sunt numărate, conform unei noi simulări a plăcilor tectonice ale Pământului, aflate în continuă derivă. Veștile bune? Cel mai vechi ocean de pe planeta noastră mai are încă 300 de milioane de ani de trăit.
În ultimii săi ani de viață, Pacificul cu greu se va asemăna cu vasta întindere albastră pe care o oferă astăzi. În fiecare an, oceanul se micșorează cu câțiva centimetri, așa cum se întâmplă de când era un superocean care înconjura ultimul supercontinent, Pangea.
Acest ocean străvechi găzduiește numeroase zone de subducție; locurile plăcilor tectonice se ciocnesc și se deplasează una peste alta. Cunoscute colocvial în Pacific sub numele de „Inelul de foc”, aceste locuri funcționează asemănător cu canalele de scurgere a căzii de baie.
În fiecare an, câțiva centimetri din placa Pacificului alunecă sub placa eurasiatică și placa indo-australiană, iar America de Nord, Asia și Australia se apropie. Nu toți oamenii de știință sunt de acord cu privire la cum va arăta următorul supercontinent sau cum se va forma, dar în multe simulări, Oceanul Pacific este condamnat.
În timp ce unele studii sugerează că Oceanul Atlantic, care se extinde astăzi, ar putea începe să se micșoreze în viitor, creând astfel un supercontinent înconjurat de un super ocean Pacific, cercetătorii de la Universitatea Curtin nu sunt de acord cu această teorie.
În loc să se formeze un al doilea continent asemănător Pangea (alias Pangea Proxima), ei susțin că lumea se îndreaptă către un supercontinent în care America de Nord se ciocnește de Asia și formează Amasia.
Simulările recente de la cercetătorii din Australia se bazează pe parametri reali ai plăcii și a mantalei din prezent și din trecut, care au fost apoi utilizați de un supercomputer pentru a prezice viitorul.
Ciclul supercontinentului
„În ultimele două miliarde de ani, continentele Pământului s-au ciocnit împreună pentru a forma un supercontinent la fiecare 600 de milioane de ani, cunoscut sub numele de ciclul supercontinentului”, spune cercetătorul Chuan Huang, autorul principal al studiului.
„Simulând modul în care plăcile tectonice ale Pământului ar trebui să evolueze folosind un supercomputer, am reușit să arătăm că în mai puțin de 300 de milioane de ani este probabil să fie Oceanul Pacific cel care se va închide, permițând formarea Amasiei”.
Spre deosebire de alte simulări de supercontinent, aceasta sugerează că Oceanul Pacific, și nu Oceanul Atlantic sau Marea Caraibelor, vor fi distruse atunci când se formează Amasia. În modelul actual, Amasia apare atunci când Pacificul se închide din cauza slăbirii stratului superior al scoarței oceanului.
„Pământul, așa cum îl știm, va fi drastic diferit atunci când se va forma Amasia. Nivelul mării este de așteptat să fie mai scăzut, iar supercontinentul va fi foarte arid, cu intervale mari de temperatură zilnică”, spune cercetătorul Zheng-Xiang Li.
Într-un scenariu în care se formează un supercontinent numit Novopangaea, Americile se ciocnesc de Antarctica înainte de a se lovi de Eurasia și Africa. De asemenea, într-un alt scenariu de supercontinent, numit Aurica, atât oceanul Pacific, cât și Oceanul Atlantic se închid definitiv, iar în locul lor apare un nou bazin oceanic, scrie Science Alert.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
