Mulți tineri idealizează perioada comunistă și cred că fiecare cetățean primea rapid o locuință de la stat. Lavinia Betea a demontat acest mit și a explicat cum distribuirea locuințelor era strict controlată.
Lavinia Betea, doctor în psihologie socială, a vorbit despre faptul că mulți tineri idealizează perioada comunistă și susțin că fiecare cetățean primea ușor o locuință de la stat. În realitate, distribuirea locuințelor era strict controlată, iar cei cu studii superioare erau printre ultimii pe listele de priorități.
Potrivit Laviniei Betea, tinerii absolvenți erau adesea repartizați forțat în sate sau localități mici, unde făceau stagiatura.
„Trebuie să fim foarte onești să recunoaștem că problema aceasta a spațiului locativ este una dintre chestiunile care tulbură generația tânără, care își imaginează că, dacă ar mai fi timpul de dinainte, vezi, Doamne, ar exista pentru fiecare tânăr câte o locuință dată. Că ei așa au înțeles că se întâmpla pe vremea lui Ceaușescu.
Ei nu știu cam cum se distribuiau aceste locuințe. Nu știu că, dacă aveai o diplomă de învățământ superior, tu erai cam ultimul căruia i se dădea locuință pe lista de priorități”, a spus Lavinia Betea.
„Ți se dădea, dar undeva într-un sat sau într-o mică localitate, unde erai trimis”, a spus Val Vâlcu.
„Da, erai trimis ca-n domiciliu obligatoriu să-ți faci stagiatura.
Ei își imaginează: „Mă duc și arăt diploma de la nu știu care facultate din București, unde m-am dus sau nu m-am dus prea mult, cunosc sau nu cunosc profesorii, și dintr-o dată mi se dă nu știu ce post înalt cu salariul pe care eu îl cer.”
Nu pot să-și imagineze cum era o repartiție guvernamentală, cum era să dai examen și să fie 20 pe un loc și când ai terminat tu să fii repartizat într-o parte, să stai în gazdă într-un sat sau în blocul specialiștilor care avea toaleta în curte și tu să fii blocat acolo”, a spus Lavinia Betea.
Lavinia Betea a vorbit despre modul în care se desfășurau alegerile înainte de 1989 și a explicat că profesorii erau obligați să fie membri ai comisiilor de votare.
Potrivit acesteia, munca nu era plătită, nu primeau mâncare, iar procesul electoral era intens controlat. Pentru a se atinge procentul obligatoriu de 99,9% prezență, membrii comisiilor mergeau cu urnele din ușă în ușă pentru a se asigura că toți cetățenii au votat.
„Ei nu știu cum era să fii profesor. Cum se făceau alegerile de până în 1989? Ultimele de care îmi amintesc sunt cele din 1985. Niciun cadru didactic din localitățile țării nu era liber în ziua respectivă. Toți erau membri ai comisiilor de votare.
Cu o zi înainte, îi ducea la instructaj. La instructajul respectiv ți se spunea, printre altele, că dacă ajungi la numărătoarea voturilor și găsești un buletin de vot pe care sunt niște înscrisuri altele decât bifarea ăluia care era acolo menționat, trebuie să predai respectivul buletin la șeful de comisie. Șeful de comisie, sigur că avusese parte și de un instructaj mai amănunțit și cu niște date mai multe.
Nu te plătea nimeni cu nimic, nici nu-ți aducea mâncare cineva, și către seară, dacă ar fi fost atunci situația actuală din București, păi toți membrii comisiilor de votare, de la o anumită oră, ar fi rămas acolo.
Președintele și probabil încă unul ca să nu fie singur, paza, și ceilalți cu urnele sub braț ar fi bătut din apartament în apartament ca să se voteze, să nu rămână nevotați, pentru că procentul era 99,9%”, a spus Lavinia Betea la emisiunea DC Votez.
Video:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News