Fost ministru al Economiei: "Proiectul de țară" – viziune politică și economică
În ultima perioadă, auzim deseori, mai ales de la politicieni, că este necesar un proiect de țară. În acest sens, înțeleg că s-a constituit o echipă de lucru formată din specialiștii principalelor partide politice. Desigur, acesta este un lucru bun numai că proiectul de țară trebuie să fie unul politic și asumat de toată lumea. Din dezbaterile publice reiese însă faptul că majoritatea se concentrează pe latura economică, scrie pe blog Constantin Niță, fostul ministru al Economiei din Guvernul Ponta.
Deși, de cele mai multe ori, nu am fost de acord cu fostul președinte Traian Băsescu, acesta a formulat proiectul privind unirea tuturor românilor într-o singură țară. Într-adevăr acesta este un proiect politic, un proiect de țară. Proiectele economice sunt subsecvente unui asemenea deziderat. Ce poate fi mai important decât să repunem țara între aceleași hotare, mai ales în contextul aniversării a 100 de ani de la crearea statului național român?! Iată de ce cred că actuala clasă politică trebuie să-și însușească un asemenea proiect și să se bată să-l realizeze.
În ceea ce privește latura economică, aș dori să fac câteva observații în sprijinul echipei care lucrează la acest proiect economic:
Pentru a creiona un proiect economic serios trebuie să se pornescă de la următoarele premise. Aici sunt de acord total cu teoria profesorului Adumitrăcesei de la Iași care susține că:
Este necesară corelarea economiei nominale cu economia reală.
Trebuie să axăm viitoarea structură a economiei reale pe sectoarele vitale.
Trebuie să se realizeze o nouă echilibrare teritorială.
Se va putea crea o asemenea corelare dacă vom lua în calcul activitatea băncilor (aici avem de-a face cu cel mai înalt grad de globalizare). Având în vedere că în România 90% din sistemul bancar este deținut de capitalul străin activ, activitatea de recorelare va fi foarte dificilă. Și atunci trebuie să se ia în calcul crearea unor bănci românești solide care să poată participa la acest proces. Mă gândesc la transformarea CEC în bancă de investiții, la capitalizarea EximBank pentru sprijinirea exporturilor, la sprijinirea unor bănci private românești etc. Altfel, dacă nu vom ține cont de economia nominală, degeaba lucrăm la proiectele economice de anvergură.
[citeste si]
Structura economiei reale trebuie să cuprindă câteva sectoare vitale pe care să se axeze întreaga dezvoltare viitoare a economiei național și anume:
Agricultură și alimentație
Îmbrăcăminte și încălțăminte
Locuințe și infrastructură
Educație, cultură și recreere
Ocrotirea sănătății
Aceste sectoare, la rândul lor, trebuie împărțite pe ramuri în așa fel încât să utilizăm toate resursele naturale și umane ale țării. Pentru cei interesați, putem să dezvoltăm această teorie.
Se știe foarte bine că există dezechilibre majore între regiunile de dezvoltare ale țării cu consecințe negative asupra relației dintre economie și societate.
Momentan, nu reușim să valorificăm resursele naturale și umane și nu reușim să satisfacem majoritatea nevoilor sociale. De aici necesitatea echilibrării economiei naționale în profil teritorial.
Acest proces este unul dificil și complex și care presupune crearea unor structuri de implementare și urmărire a modului în care se face echilibrarea.
Am enumerat câteva principii care ar trebui să stea la baza unui proiect economic pe termen mediu și lung. Este nevoie de viziune, de profesionalism și de atragerea de fonduri.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
Ion Iliescu, lecție pentru ”noua clasă politică”, greu de înțeles de către luzării momentului de Val Vâlcu
