Când începe, de fapt, adolescenţa? Care este pragul de vârstă? Unii spun că la 10 ani, alţii la 12, la 14 ani sau chiar mai târziu. Prof. univ. Georgeta Pânișoară spune că acest "prag" dincolo de care ar trebui să înceapă maturizarea emoţională a copilului este relativă şi poate varia în funcţie de mai mulţi factori ca mediu, influenţe, reguli de conduită impuse acasă sau la şcoală, anturaj ş.a.m.d.
"Nu-ţi compara copilul cu un alt copil de aceeaşi vârstă! Pentru că există mici decalaje, uneori de întârziere, alteori de obţinere mai devreme a unor caracteristici. Şi copilul acela, până la urmă, va recupera, să zicem, întârzierea - dacă ni se pare nouă că este o întârziere. Mulţi părinţi se panichează la 2-3 ani, se tem că cel mic nu o să vorbească pentru că nu spune numărul de cuvinte din carte, din teorie... Iată că acesta este fenomenul şi cu adolescenţa. Pentru că, deja, şi dezvoltarea fizică din perioada asta ia o mare anvergură iar corpul se formează ca de adult. S-a mâncat în ultimul deceniu şi cu multe E-uri, unii se dezvoltă mai repede, alţii mai încet, şi atunci, deja, în perioada aceea de 10-12 ani încep aceste decalaje, inclusiv la nivel fizic. Unii spun că adolescenţa începe la 10 ani, alţii spun că la 12, alţii la 14. Practic, se declanşează toate caracteristicile de vârstă în acest interval de 13-14.
"Până la 24 de ani va învăţa"
Şi emoţionalitatea este foarte importantă. De aceea se zice acum că se duce spre 21-24 de ani. Pentru că emoţiile sunt foarte fluctuante, sunt imature, nu sunt controlate suficient, neurologic vorbind - creierul nu este format să controleze şi să managerieze bine emoţiile acestea de furie, şi atunci ne-am luat după ideea aceasta de maturizare emoţională. Pentru că în vremea noastră copilul a fost crescut cu foarte multă grijă, cu pozitivitate, e şi tendinţa asta de parenting cu dragoste - ceea ce este bine, dar mai trebuie să punem şi nişte limite iar condiţionalitatea iubirii să vină la pachet şi cu nişte reguli... Şi atunci cred că s-a dus şi limita aceasta de vârstă şi în funcţie de cum s-au gestionat emoţiile, până la urmă. Până la 24 de ani, să zicem, hai că apuci să înveţi să-ţi gestionezi mai mult sau mai puţin emoţiile, pentru că ai trecut prin nişte contexte" a explicat Pânişoară.
Până la sfârșitul adolescenței, persoana ar fi trebuit să reușească să schimbe relația cu părinții săi de la o persoană dependentă la una care să le reflecte maturitatea și responsabilitățile, pe lângă explorarea de noi roluri sociale şi în plan personal. În această etapă, se așteaptă ca tinerii să experimenteze prietenii strânse, să își formeze identitatea la toate nivelurile, să își planifice viitorul și să ia măsuri pentru a se apropia de el. În plus, există dezvoltarea abilităților și valorilor profesionale, a comunității, a părinților și a cetățeniei care vă permit să faceți tranziția către viața adultă.
Prof. Univ. Georgeta Pânișoară de la Facultatea de Psihologie și Științele Educație din cadrul Universității din București are o bogată experiență în arta parentingului, având la activ mai multe cărți publicate în acest domeniu.
Emisiunea integrală aici:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
