Păsările se bazează pe simțul acut al auzului pentru a detecta prada și pentru a identifica alte păsări pe baza cântecelor lor. De fapt, păsările au o rezoluție auditivă mai bună decât oamenii, astfel încât aud cu mult mai multe detalii. Cu toate acestea, nu au anatomia urechii externe pe care ne bazăm noi. Așadar, cum aud păsările?
Păsările au urechi, dar urechile lor nu sunt structurate la fel ca urechile umane. Atât păsările, cât și oamenii au o ureche internă și o ureche medie. Cu toate acestea, păsările diferă prin faptul că le lipsește o structură externă a urechii. În timp ce oamenii au un organ extern al urechii, păsările au o deschidere în formă de pâlnie care funcționează ca urechea lor externă, situată de fiecare parte a capului lor.
Aceste deschideri sunt de obicei poziționate în spatele și ușor sub ochii păsărilor. Ele sunt protejate de pene moi numite „auriculare”. Poziția capului unei păsări joacă, de asemenea, un rol important în abilitățile sale auditive. Oamenii de știință au descoperit că zgomotele se înregistrează la frecvențe diferite pe fiecare parte a capului păsării.
Păsările procesează sunetul diferit prin cele două timpane
În funcție de unghiul din care provine zgomotul, acesta se înregistrează cu o anumită frecvență în timpanul stâng, dar cu o frecvență diferită în timpanul drept. Această diferență de frecvențe între timpane permite păsării să localizeze originea unui sunet. De exemplu, bufnițele sunt cunoscute pentru auzul lor extrem de acut, care le ajută să localizeze prada pe timp de noapte. Această capacitate auditivă se datorează în parte aranjamentului asimetric al deschiderilor urechilor, o deschidere fiind mai joasă decât cealaltă.
Sunetele se înregistrează în aceste deschideri la momente ușor diferite. Bufnițele pot folosi această diferență de timp, care uneori este de numai 30 de milionimi de secundă, pentru a determina dacă sunetele vin din stânga sau din dreapta lor.
Alte păsări de pradă au clapete în fața urechilor care le ajută să determine dacă sunetele vin de deasupra sau de dedesubt.
Unele bufnițe par să aibă urechi în vârful capului, dar acestea sunt de fapt smocuri de pene controlate de mușchi situați chiar sub piele, care nu le afectează deloc auzul.
Cea mai rapidă pasăre din lume poate zbura cu 389 km/h
Se știe că ghepardul este cel mai rapid pe uscat, dar când vorbim de calea aerului, alții sunt vedetele. Conform LiveScience, cel mai rapid animal în aer este șoimul călător (Falco peregrinus). Dar asta se întâmplă doar în timpul plonjonului.
„Peregrinus” este cuvântul latin pentru „călător”, o denumire potrivită, dat fiind faptul că răpitorii pot migra până la 25.000 de kilometri într-o călătorie dus-întors.
Șoimii călători vânează prada de la înălțimi mari, fie din aer, fie din locuri înalte. Atunci când aceștia găsesc o țintă, se aruncă asupra ei cu viteză extrem de mare.
În timpul unui plonjon, se estimează că un șoim atinge viteze de până la aproximativ 320 km/h, adică chiar mai mult decât un ghepard, conform unui studiu din 2018 din Journal of Comparative Physiology A.
Experimentele au arătat că șoimii pot atinge viteze chiar și până la 389 km/h, conform Guinness World Records. Într-o serie de plonjoane din 1999, o femelă de șoim călător numită „Frightful”, a stabilit acest record mondial.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
