Gândirea este, fără dar și poate, apanajul umanității. Fără aceasta capacitate, în mod sigur nu ne-am diferenția foarte mult de nevertebrate, spre exemplu. Un nou studiu sugerează că gândirea prea intensă, pe un timp îndelungat, îți poate epuiza creierul, la fel cum exercițiile fizice acționează pentru restul corpului, spre exemplu. Când cineva spune că se simte epuizat mental, ar trebui să iei asta în serios pentru că problema este una cât se poate de reală, notează curiozitate.ro
Oamenii de știință încă nu înțeleg cu adevărat de ce gândirea intensă provoacă oboseală cognitivă. Nu este tocmai o senzație de somnolență ci, mai degrabă, este o senzație acută că sarcinile devin din ce în ce mai greu de finalizat. Unii cercetători bănuiesc că cel mai abundent neurotransmițător excitator din creier este de vină pentru această lipsă de rezistență mentală. Glutamatul este un aminoacid excitator care a fost luat în considerare abia în anii 1950, în ciuda faptului că este prezent în peste 90% dintre comunicările neuron-neuron din creierul uman. De-a lungul deceniilor, această substanță chimică subestimată a continuat să surprindă oamenii de știință. S-a descoperit că neuronii, spre exemplu, controlează puterea semnalelor în creier, prin reglarea cantității de glutamat pe care o eliberează altor neuroni. Glutamatul poate chiar surescita neuronii până la moarte.
Experiment revelator
Oamenii de știință au monitorizat chimia creierului a 24 de participanți care au trebuit să îndeplinească sarcini dificile pe computer timp de peste șase ore. Cercetătorii au descoperit o creștere a glutamatului în cortexul prefrontal lateral. Aceasta este partea creierului asociată cu puteri cognitive de ordin superior, cum ar fi memoria pe termen scurt și luarea deciziilor. Prin comparație, alți 16 participanți, cărora li s-au atribuit sarcini mai ușoare pentru ziua respectivă, nu au prezentat semne de acumulare de glutamat în această parte a creierului. Ca atare, cercetătorii cred că o creștere a glutamatului extracelular poate fi unul dintre factorii limitatori ai rezistenței mentale umane.
Sindromul gândirii accelerate este considerat de către mulţi specialişti în neuroştiinte ca fiind adevărata boală a secolului al XXI-lea, la concurenţă cu depresia, cu sindromul TATT (Tired all the time – “Obosiţi tot timpul”), cu “obsesia succesului’, cu “comportamentul bipolar”, toate având legătură cu amprenta pe care realitatea imediată, cu ritmul pe care ni-l impune, cu suprasolicitarea în plan profesional, social, familial, afectiv, o lasă asupra noastră. În mod obişnuit, gândurile trebuie să aibă o viteză productivă, adecvată pentru o bună sănătate emoţională. Dacă această viteză depăşeşte un anumit nivel, poate provoca unele manifestări, cum ar fi dificultăţi de concentrare, tulburări de memorie, iritabilitate, insatisfacţie “existenţială”, oboseală excesivă, tulburări de somn, o anume reticenţă faţă de eventualele satisfacţii ale vieţii de zi cu zi, senzaţie de gol sufletesc.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
