EXCLUSIV  Seiful Apocalipsei, bine ascuns în munți, și lecția pentru România. Semințele care ne vor salva în caz de dezastru sunt mai valoroase decât aurul

Seiful Global de Semințe Svalbard, cunoscut drept „Seiful Apocalipsei” este situat într-o peșteră artificială pe insula norvegiană Spitsbergen. Această bancă de semințe este menită să protejeze resursele genetice ale culturilor alimentare în fața dezastrelor naturale, schimbărilor climatice sau chiar unui conflict nuclear.

Costel Vânătoru, inginer agronom specializat în conservarea semințelor, a explicat pentru DCNews de ce astfel de inițiative sunt vitale pentru viitorul agriculturii și securitatea alimentară globală.

„Este foarte important să avem astfel de bănci genetice, dar și mai important este ca acestea să fie însoțite de date detaliate despre semințe, un lucru pe care eu încerc să îl fac aici la Buzău”, a declarat Vânătoru.

Importanța semințelor pentru viitorul agriculturii și pentru securitatea alimentară globală

Costel Vânătoru: „Este foarte important. Și este și mai important ca aceste instituții de conservare a resurselor să aibă foarte multe date colaterale, de la denumire, până la locul din care au fost colectate aceste semințe, particularități de creștere, culoare, înălțime, formă, până la descrierea genotipică la influențarea genetică. Cam așa ar trebui să se dezvolte aceste instituții, pe lângă bucuria aceea că avem acolo un eșalon de semințe pe care le-am păstrat. Pentru că trebuie să fie sănătoase, autentice, trebuie să știm multe date despre acestea.

Noi le păstrăm acolo pentru 100 de ani sau 1000 de ani, dar s-ar putea ca peste timp să se piardă aceste informații, să nu mai știm unde a crescut, care au fost condițiile de climă în care ea a trăit în mediul ei natural, cum se cultivă etc. Astfel aceste informații trebuie să însoțească semințele. De aceea este bine să se ia măsuri ca să se păstreze aceste semințe, dar trebuie să avem grijă”.

România, în urma altor state la protejarea resurselor genetice

Expertul român atrage atenția că România trebuie să își îmbunătățească sistemul de conservare a semințelor.

„Trebuie să existe însă un echilibru, pentru că altfel unele țări bogate în aceste resurse ajung să sărăcească pentru că au fost exploatate și resursele de acolo, darul lor pe care l-au avut, în loc să se întoarcă și la ei ceva, nu a mai ajuns.

Noi în România avem o mare carență, chiar dacă avem Banca de Resurse Genetice Vegetale la Buzău și la Suceava, dar ar fi trebuit să avem o lege națională, așa cum au majoritatea statelor de conservare a resurselor genetice, o lege națională care să vizeze conservarea și normele de conservare a resurselor genetice la nivel național. Și ar trebui să facem ceva și în privința resurselor genetice animale, pentru că și acolo am pierdut foarte multe rase”, mai adaugă Costel Vânătoru.

Seifurile de semințe - esențiale pentru supraviețuirea umanității

În contextul schimbărilor climatice și al crizelor globale, Costel Vânătoru spune că seifurile cu semințele devin din ce în ce mai valoroase.

„Acestea ar trebui bine securizate și trebuie să luăm măsuri. Bine ar fi să nu apelăm la aceste seifuri, ci să le folosim doar în scop științific și economic, pentru că aceste resurse sunt producătoare de profit, pentru că semințele sunt foarte scumpe. În cazul nostru au ajuns semințele de tomate să se vândă la bucată, 6 lei bobul de sămânță, aproape pot fi comparate cu aurul.

Atunci, da, aceste instituții care conservă după regulile bine definite aceste resurse pot să ajute dacă este cazul și la salvarea omenirii. Dar ar trebui mers mult mai departe, ar trebui având în vedere condițiile climatice pe care le trăim acum să rezerve fiecare stat, alimentele de bază și anumite semințe strategice pentru agricultură pentru ca atunci când avem o secetă de exemplu să se poată să se intervină iar cultivatorii să fie ajutați. Sunt pericole foarte mari”, spune acesta.

Expertul a mai avertizat că statele ar trebui să fie pregătite pentru viitoare crize alimentare.  

„Noi ar trebui să învățăm din pandemie când granițele s-au închis și nu mai puteai circula și atunci fiecare țară trebuia să-și construiască resursele. Noi am avut noroc că s-a creat acel culoar verde, în care noaptea niște tiruri cu semințe, resurse genetice, veneau pe anumite culoare, Ungaria, Austria, Germania, Olanda și veneau către noi. Dar ar putea să vină alte lucruri mult mai grave și să nu mai obținem acele culoare verzi de aprovizionare.

De aceea fiecare stat ar trebui să aibă resursele și capacitatea de a-și menține în viață agricultura și necesarul de hrană. Din păcate nu e așa ușor de obținut. Deși avem într-o parte a globului aceste resurse, pe partea cealaltă avem foarte mulți oameni care sunt înfometați, subnutriți. Paradox. De aceea ar trebui să sperăm că am învățat ceva din toate aceste încercări”, încheie inginer agronom specializat în conservarea semințelor.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News