Ambele țări se acuză reciproc că și-au reluat ostilitățile, după armistițiul făcut în 2020 după al doilea conflict pentru controlul Nagorno-Karabah, regiune disputată de cel puțin un secol de Baku și Erevan, scrie Europa Today.
De data aceasta însă, ciocnirile au avut loc în afara acestei regiuni, la armenii Jermuk și Verin Shorzha, ceea ce ar confirma reconstrucțiile conform cărora ne-am afla în fața unei agresiuni dinspre Azerbaidjan. O agresiune care ar putea fi consecința indirectă a războiului din Ucraina și a rolului mai central al lui Baku în furnizarea de gaze și petrol către Europa.
Mai mult, noua ofensivă de la Baku are o coincidență temporală suspectă cu acordul semnat în iulie anul trecut cu Comisia Europeană, când președintele Ursula von der Leyen a vizitat țara pentru a da mâna cu Ilham Aliyev, liderul Azerbaidjanului, venit la putere în 2003.
Această înăsprire a dus la o creștere cu 30% a exporturilor de gaze din zăcămintele azere către Europa prin TAP: 10-12 miliarde de metri cubi direcționați către Grecia și Italia până în 2022 pentru a înlocui livrările rusești. În plus, Bruxelles și Baku sunt pe cale să finanțeze dublarea conductei trans-adriatice.
Acordul cu UE a făcut ca mai multe organizații umanitare internaționale să evidențieze încălcările drepturilor sociale, politice și umanitare din țară.
Potrivit indicelui Economist's Democracy, regimul din Baku este un regim autoritar care îl plasează pe locul 141 din 167 de țări analizate pentru starea democrației. Rusia, spre comparație, este pe locul 121. Cu toate acestea, Moscova însăși a jucat întotdeauna un rol în tensiunile dintre Azerbaidjan și Armenia.
Cele două foste republici sovietice au dat bătăi de cap Kremlinului încă din timpul în care se aflau în interiorul URSS. După dizolvarea Uniunii Sovietice, Rusia a continuat să-și exercite influența în zonă, dar a favorizat relațiile cu Armenia.
Baku, pe de altă parte, a putut conta pe sprijinul din ce în ce mai strâns al Turciei, de care este legată, printre altele, de o conductă de petrol care transportă petrolul azerbaigian către coastele mediteraneene turcești și de acolo în Europa.
Diferența dintre cei doi sponsori ai Baku și Erevan este că în momentul de față Moscova trebuie să se ocupe de războiul din Ucraina și de sancțiuni și cu siguranță nu are puterea să se angajeze pe părțile Nagorno-Karabah. Ankara, în schimb, încearcă să-și extindă sfera de influență în zona eurosiatică, din Balcani până în Azerbaidjan.
Mai mulți observatori internaționali au prezis că acordul cu UE, combinat cu sprijinul Turciei, va reaprinde flacăra conflictului azero-armean
Și așa a fost: la sfârșitul lunii august, la doar o lună după călătoria lui von der Leyen, armata Baku a preluat sub control orașul Lachin și satele învecinate Zabukh și Sus, tăind efectiv coridorul care leagă Armenia de Nagorno. O încălcare flagrantă a acordurilor triangulate cu Rusia în 2020, când încetarea focului a pus capăt unui conflict care s-a soldat cu peste 6.500 de vieți pierdute.
La acea vreme, Azerbaidjanul reușise totuși să recâștige controlul asupra unei mari părți a regiunii și se angajase să asigure comunicațiile între Erevan și populația armeană din restul Nagorno-Karabah. Un angajament neîndeplinit.
Acum, noua ofensivă, care jenează nu puțin UE, mai ales după ce von der Leyen a definit Baku drept ”un partener de încredere”. Problema este că, în timp ce autoproclamata republică Nagorno-Karabakh nu este recunoscută la nivelul ONU, Armenia este. Din acest punct de vedere atacurile din Azerbaidjan sunt de fapt o agresiune similară cu cea a Rusiei în Ucraina.
Citește și:
SUA despre conflictul dintre Armenia și Azerbaidjan: ”Rusia își poate folosi propria influență pentru bine, să calmeze din nou apele. Acesta ar fi un lucru pozitiv”
Secretarul de stat al SUA, Antony Blinken a confirmat în timpul conferinței de presă că a luat legătura cu liderii Armeniei și Azerbaidjanului în noaptea precedentă și ”i-a îndemnat să facă tot posibilul pentru a se retrage din orice conflict și să revină la discuții despre construirea unei păci durabile între țările lor".
”Dacă Rusia încearcă într-un fel să creeze o distragere a atenției de la Ucraina, este ceva ce ne îngrijorează”, a spus Blinken. ”Dar, dacă Rusia își poate folosi efectiv propria influență pentru bine, să calmeze din nou apele, să pună capăt violenței și să îndemne oamenii să se angajeze cu bună-credință în construirea păcii, acesta ar fi un lucru pozitiv”, a declarat secretarul de stat al SUA, Antony Blinken.
Citește mai mult AICI.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
