Politologul Alina Mungiu Pippidi propune ca CNA să le interzică oamenilor politici să dețină organe media, direct sau prin interpuși. Ea invocă crearea unei astfel de legi - pe care CNA-ul ar putea-o cel mult propune, nu aplica - care ar putea primi o bilă albă și de la Comisia Europeană. Nu există în prezent niciun fel de prevedere oficială în România care să traseze o line clară între politicieni, mass-media și oameni de afaceri. Influențele politice pot depăși calitatea oficială de "politicieni" ai unor persoane, în cazul în care aceștia demisionează din toate funcțiile de acest fel. Politologii sunt de părere că o asemenea soluție are un grad scăzut de aplicabilitate, din moment ce televiziunea ca afacere este cât se poate de legală în sistemele democratice, iar în suveica interpușilor e greu de intervenit.
Profesorul Andrei Țăranu crede că aplicabilitatea unei astfel de formule este aproape zero, deși punerea ei în practică ar oferi o altă dimensiune egalității. "Politicienii care au structuri media au avantaj în fața ceorlalți. Pe principiul egalității de șanse ar trebui să se interzică politicienilor să dețină trusturi de presă. Pe de altă parte, proprietarii nu dețin ei însuși instituția respectivă, ci prin tot felul de interpuși. Aici trebuie văzut cum se poate evita, elimina, această formulă. Mai ales că nu profită doar anumiți oameni politici, ci și anumite partide. Avem partide care s-au constituit practic pe platforma unei televiziuni, cum este OTV", consideră politologul.
Jocul interpușilor și funcția de politician
Se ridică și problema influenței ce depășește o funcție politică oficială, ca cea de membru de partid sau parlamentar. Patronii de trusturi ar putea renunța la calitățile lor politice, dar asta nu ar echivala cu neutralitate politică reflectată la instituția pe care o conduce. "Problema nu este că cineva este proprietar, ci faptul că nu va fi transparent procesul interpunerii, cât să intervii. Poți să controlezi o televiziune sau un trust în calitate de acționar fără să îngreunezi legea. Un patron poate oricând să-i paseze altuciva acțiunile sau să iasă din politică. Poate să-și dea demisia din partid. Dan Diaconescu nu e membru de partid, și atunci nu contează că influențează, el formal nu e membru. Nu văd aplicabilitatea legii tocmai pentru că patronii influențează, fără să fie membri", consideră și analistul politic Alfred Bulai.
Ruptura dintre politică și media, posibilă doar în sistemele totalitare
Mass-media din Occident își asumă de cele mai multe ori poziții politice în campaniile electorale. Televiziunea e legală în sistemele democratice, iar separarea ei de politică se poate face doar în sistemele totalitare.
"În SUA sunt oameni care au folosit televiuziunea ca platforme politice, iar în Italia Berlusconi a înghit toată media italiană, după ce a ajuns premier. Rusia a fost singurul stat în care cineva care avea trusturi media și era implicat în politică a trebuit să plece nu numai din politică, ci și din Rusia. Numai în regimurile autoritare poți să faci această ruptură dintre politică și media", a explicat pentru DeCe News profesorul Andrei Țăranu.
"Politica încearcă să folosească media, în timp ce media încearcă să obțină avantaje pentru oamenii politic pe care îi sprijină în speranța că vor obține finanțăr pentru a li se întoarce avantajele oferite", continuă acesta.
Berlusconi, o excepție
"Berlusconi este o excepție, nu o regulă. În lumea europeană cu tradiții democratice de regulă politicianul e politician omul de afaceri e om de afaceri, jurnalistul și proprietarul nu prea se întâlnesc. La noi jurnalistul e și patron. Berlusconi a mers pe această logică, anume că proprietarul de televiziune nu e important că are unde să iasă, ci că are acces la o rețea de jurnaliști care nu trebuie să fie din doar trustul lui", conchide politologul Alfred Bulai.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
