În fiecare dimineață și în fiecare după-amiază, suprafața Lunii tremură, ceea ce ar fi asemănător cu mecanismul unui de ceas. Acum, o nouă analiză a activității seismice de pe Lună a caracterizat aceste evenimente și a descoperit că unele dintre ele nu sunt ceea ce par, scrie scienceblog.com.
Fără o atmosferă care să o izoleze, Luna experimentează variații drastice de temperatură, de la până la 250 de grade Fahrenheit în timpul de vârf al zilei până la -208 ° F noaptea. Aceste balansări extreme fac ca suprafața Lunii să se extindă când este cald și să se contracte când este rece, iar această mișcare duce la mici tremurări, numite cutremure termice ale lunii, și crăpături la suprafață.
În anii 1970, astronauții din misiunea Apollo 17 au plasat pe Lună o serie de trei seismometre care puteau măsura cutremure termice. Seismometrele au colectat date pe o perioadă de opt luni, din octombrie 1976 până în mai 1977. Datele au rămas în mare parte neatinse până de curând. În noul studiu, aceste date seismice lunare au fost reanalizate cu tehnici moderne.
Ce au descoperit cercetătorii
Condusă de Francesco Civilini, un post-doctorat de la Caltech, cercetarea arată că aceste cutremure termice ale lunii au loc cu o regularitate precisă, în fiecare după-amiază, când Soarele își părăsește poziția de vârf pe cer și suprafața Lunii începe să se răcească. Dar oamenii de știință au detectat și semne suplimentare ale activității seismice dimineața, care arătau diferit de cutremurele de seară. În mod surprinzător, acestea s-au dovedit a nu fi cutremurele termice de lună până la urmă.
Cercetătorii au reușit să identifice sursa și au descoperit că tremurul matinal venea de fapt de la baza de aterizare lunară Apollo 17, aflată la câteva sute de metri distanță. Pe măsură ce structura s-a încălzit și s-a extins dimineața, vibrațiile ei scârțâitoare au fost detectate de matricea seismică.
"În fiecare dimineață lunară, când soarele lovește landerul, acesta începe să iasă. La fiecare cinci până la șase minute încă una, pe o perioadă de cinci până la șapte ore pământești. Erau incredibil de regulate și repetate", spune Allen Husker, profesor de geofizică și coautor al noului studiu.
Înțelegerea activității lunare este extrem de importantă, deoarece NASA intenționează să trimită astronauții pe Lună în câțiva ani cu misiunile Artemis și, în cele din urmă, să stabilească o bază lunară. Deși cutremurele termice ale lunii sunt prea mici pentru a fi simțite de oricine care stă pe suprafața Lunii, descoperirile oferă perspective importante asupra contracției și expansiunii termice pe care viitoarele aterizări lunare și echipamentele ar trebui proiectate să le experimenteze. Husker spune că este probabil ca și aterizatorii din alte misiuni Apollo să experimenteze acest scârțâit și expansiunea, deși seismometrele din acele misiuni au fost concepute pentru a măsura frecvențe diferite de cele ale cutremurelor termice ale lunii.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
