Un prieten coach, căruia mă plângeam de încărcarea tot mai mare de la birou, de salariul care stagnează şi de timpul tot mai scurt pe care-l petrec cu familia, m-a întrerupt din jelanie şi m-a întrebat daca-mi aduc aminte de căţelul lui.
autor: Ioana Toma, Coach Resident – ETCS; www.etcoaching.eu
- Stătea zilele trecute pe o grămadă de lemne şi scheuna.
- De ce? Ce avea?
- Se aşezase cu fundul pe scândurile alea şi nimerise un cui care-l înţepa. De aia plângea.
- Pai dacă-l durea, de ce nu se ridica, de ce nu se muta din loc?
- Eh ... nu-l durea chiar atât de tare....
A râs. Am râs şi eu şi am înţeles mesajul. Când o să mă „doară“ suficient de tare, o să-mi schimb locul de muncă!
Asta-mi place mie la coaching: rareori primeşti direct sfaturi. De regulă, ţi se pun întrebări care te ajută să-ţi clarifici gândurile, să analizezi mai multe variante şi să iei o decizie. Poţi să auzi o anecdotă, o poveste, o pildă care să te determine să-ţi revizuieşti unele opinii, să-ţi dea o direcţie la care să te gândeşti.
Eu sunt trainer într-o multinaţională. Ţin cursuri oamenilor, le deschid uşi ale minţii, le spun cum ar trebui să gândească sau să acţioneze ca să atingă obiectivele companiei. Ei mă întreabă, iar eu le răspund. Sunt şi manager totodată. Subalternii mei se lovesc de tot felul de situaţii şi vor să afle ce e de făcut. Iar eu le spun cum.
Coachingul, de care am început să mă apropii de ceva vreme, m-a învăţat să opresc însă Marele Reparator din mine să se manifeste. Poate că există şi în tine: e cel care are întotdeauna un sfat la îndemână, ştie exact ce ar trebui făcut sau oprit, cunoaşte cu certitudine butoanele pe care trebuie apăsat, îi place să fie la control... Înfloreşte când cineva vine cu fraza magică: „Am o problemă. Ajută-mă“. Nu are timp să analizeze în profunzime problema, pentru că şi-a făcut deja o părere. Ştie tot, iar cei din jur se bizuie pe el. Se bizuie pe el şi nu se mai bizuie pe ei înşişi. Este Părintele care educă şi dirijează copii din jur, indiferent de vârsta lor, gândeşte el în locul lor şi-i face dependenţi de el.
Povestea cineva despre un departament de pompieri, în care şeful cel mare controla atât de strâns viaţa organizaţiei, îşi obişnuise subalternii atât de tare să le spună ce au de făcut încât, atunci când a izbucnit un incendiu puternic în lipsa lui, toate eforturile echipei nu s-au îndreptat spre stingerea urgentă a focului, ci spre găsirea unei căi de contactare a şefului. Nu erau obişnuiţi să se descurce singuri, fără dirijarea lui.
Durează mai puţin e adevărat, să fixezi tu lucrurile, decât să-i înveţi pe ceilalţi să le repare singuri. Este adevărat pe termen scurt. Pe termen lung, este calea cea mai directă spre supraîncărcarea ta şi spre demotivarea oamenilor tăi.
Dacă Marele Reparator ar fi bine să înveţe să tacă uneori, ce punem în loc? Coachingul ar fi o optiune la care va invit să reflectaţi. Am descoperit că pot fi şi trainer şi coach totodată: e o combinaţie bună pentru a-i sprijini eficient pe cei din jurul meu să se dezvolte. Coachingul porneşte de la încrederea în capacitatea celuilalt de a găsi o rezolvare, de a găsi calea potrivită. Un coach nu are o bagheta miraculoasă cu care să fixeze lucrurile în locul tău, deşi nu i-ar strica una, câteodată. Are în schimb o metodă (te întreaba ce opţiuni ai, cine mai e afectat, ce soluţii vezi, ce decizi să faci etc), are încredere în tine şi are dorinţa de a te sprijini, de a-ţi facilita experienţa. Mai are şi abilităţi esenţiale: de a asculta cu adevarăt, de a observa, de a da feedback, de a pune întrebările potrivite la momentul potrivit, de a reflecta. Te provoacă să gândeşti, să te cunoşti şi să-ţi depăşeşti performanţele.
O butadă des citată în cursurile de coaching spune că dacă un om e flămând, îl ajuţi nu doar dându-i un peşte, ci şi invăţându-l să pescuiască. Am putea adăuga: de ce să înveţe doar să pescuiască? Poate învăţa şi să culeagă ciuperci comestibile, să gătească scoici, să mănânce seminţe şi tot asa. Important este să devina conştient de posibilităţile sale şi să decidă singur ce e mai bine pentru el. Un coach poate face ca asta să se întâmple. Te invit la cursurile organizate de Elite Training, ca să descoperi asta pentru tine.
Întrebări de reflectat asupra impulsului „Marelui Reparator“:
* Cât de des ţi se cer sfaturi?
* Cât de des dai sfaturi celor din jur?
* Cum te simţi dacă lucrurile nu merg aşa cum vrei tu?
* Cât de mult foloseşti cuvântul „trebuie“?
* Cum te simţi când dai cuiva un sfat şi lucrurile merg prost?
* Cum te simţi dacă sfaturile tale sunt ignorate?
Citeşte şi:
Cele mai frecvente greşeli în vânzări – VIDEO
Cum începi o carieră în vânzări – VIDEO
Reguli de aur pentru o prezentare de success
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
