Calendar Creștin Ortodox. Sărbătoare MARE 14 septembrie 2021 - ZI de POST

Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci este prăznuită în fiecare an pe 14 septembrie. Este trecută în calendar că fiind zi de post. Acest praznic amintește de aflarea Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Hristos și înălțarea ei în față credincioșilor de către episcopul Macarie al Ierusalimului pe 14 septembrie 335, dar trimite și la momentul din anul 629, an în care împăratul Heraclius a recuperat Sfânta Cruce luată de regele Chosroes al perșilor și a depus-o la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.

Înălţarea  Sfintei Cruci este singura cu post aspru şi rugăciune pentru vindecarea sufletului și a trupului.

Înălţarea  Sfintei Cruci. Sărbătoare aminteşte de un moment semnificativ din viaţa Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena: în ajunul luptei cu Maxenţiu, un duşman al creştinilor (307-312), împăratul Constantin a avut o viziune: în plină zi, pe cer a apărut o cruce formată din stele, cu inscripţia "Prin acest semn vei invinge". Împăratul a învins, iar mama lui, după izbândă, a poruncit să fie găsită Sfânta Cruce, la Ierusalim, aproape de Golgota. Pentru a afla care a fost crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul și care sunt crucile celor doi tâlhari răstigniți odata cu Hristos, patriarhul Macarie le-a spus să atingă pe rând crucile de o femeie moarta. Femeia a înviat în momentul în care a fost atinsa de cea de-a treia cruce, cea pe care a fost răstignit Mântuitorul.

După aceasta minune, Patriarhul a poruncit înălțarea Sfintei Cruci la un loc înalt, de unde să o poată vedea tot poporul.

Înălțarea Sfintei Cruci a avut la început un caracter local, ea fiind prezența doar în Ierusalim. Cu timpul, sărbătoarea s-a extins și în Constantinopol, mai ales din anul 634, când Sfântul Lemn a fost adus de la Ierusalim la Constantinopol. Mai târziu, sarabatoarea s-a generalizat în toată Biserica Răsăritului

Ritualul făcut de preoți în această zi, conform tradiției

Menționăm că în această zi, la finalul doxologiei de la Utrenie, preotul cadeste Sfânta Cruce prezența pe un disc pe Sfânta Masă. În momentul în care se cânta "Sfinte Dumnezeule', preotul ridică discul cu Sfânta Cruce, ocolește Sfânta Masă și vine în față Ușilor Împărătești și rostește însemnând cruciș cu discul pe care se află Sfânta Cruce: "Înțelepciune drepți!". Strană cânta troparul "Mantuieste Doamne, poporul Tău…", iar preotul pune Sfânta Cruce lângă iconostasul din dreapta Sfântului Altar, unde va rămâne până la odovania sărbătorii (21 septembrie). Apoi cadeste cruciș Sfânta Cruce, de trei ori, și după aceea ridică Sfânta Cruce la frunte și rostește ectenia specială. După ce preotul înalta Crucea către răsărit și apoi către fiecare din cele trei puncte cardinale, se cânta troparul "Crucii Tale…", preotul sărută Sfânta Cruce și îi invită și pe credincioși să se închine Sfintei Cruci, potrivit creștinortodox.ro

Această procesiune specială, imită vohodul de la Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, fiindcă ea este așezată pe Sfântul Disc, asemeni agnetului înainte-sfințit, după cum mărturisește părintele arhidiacon prof. dr. Ioan I. Ica jr. Iar cântărea de la această procesiune este oarecum paralelă sau simetrică cu cântărea de la vohodul Liturghiei mai înainte sfințite: "Acum puterile cerești nevăzut slujesc..." La scoatere Sfintei Cruci se spune "Acum puterile cerești nevăzut înconjoară cinstitul lemn al Sfintei Cruci care acum se aduce".

Fac precizarea că Agnetul (agnos - miel) este o bucată de pâine tăiată din prescură, care se transformă în cadrul Sfintei Liturghii, prin Duhul Sfânt, în Trupul Domnului.

Deci și prin așezarea crucii pe Sfântul Disc se face trimitere la Hristos. Crucea, dusă în procesiune la fel că și Darurile înainte sfințite (pe capul preotului), apare în biserica că o adevărată teofanie.

Semnul Crucii, unul dintre riturile cele mai vechi ale Bisericii

Înălţarea  Sfintei Cruci.  "Unind cele trei degete mărturisim credinţa noastră în Sfânta Treime, Dumnezeu este Unul în Fiinţă, dar Întreit în Persoane într-o Unitate deplină. Însemnând fruntea cu semnul crucii spunem în numele Tatălui, adică îl mărturisim pe Dumnezeu Tatăl ca principiu, aşa cum fruntea este lăcaşul minţii, tot aşa şi Dumnezeu Tatăl este principiu în Sfânta Treime. Dar Dumnezeu Tatăl a trimis pe Fiul în lume din iubire, însemnăm apoi inima care estre lăcaşul iubirii, coborârea aceasta exprimă tocmai actul Întrupării. Mântuitorul a venit în lume ne-a mântuit, apoi S-a înălţat la ceruri şi a şezut de-a dreapta Tatălui, de aceea noi însemnăm umărul drept, nu umărul stâng. Dumnezeu Tatăl (Mitropolitul Ardealului a rostit aceste cuvinte însemnându-se cu semnul sfintei cruci, ducând mâna la frunte - n.r.) trimiţând pe Fiul în lume care ne-a mântuit (ducând mâna în jos), Fiul S-a înălţat la ceruri şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl (ducând mâna la umărul drept) şi a biruit pe vrăjmaşi (ducând mâna la umărul stâng). Lăsăm mâna în jos şi spunem Amin, adică aşa să fie. Duhul Sfânt ne pecetluieşte nouă umerii noştri care este semnul puterii", spune  ÎPS Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News