Țânțarii sunt cel mai mortal animal din lume. Peste 1 milion de decese pe an sunt atribuite bolilor transmise de țânțari, inclusiv malarie, febră galbenă, febră dengue, Zika și febră chikungunya.
Modul în care țânțarii își caută și se hrănesc cu gazdele sunt factori importanți în modul în care un virus circulă în natură. Țânțarii răspândesc boli, acționând ca purtători de viruși și alți agenți patogeni: un țânțar care mușcă o persoană infectată cu un virus poate dobândi virusul și îl poate transmite următoarei persoane pe care o mușcă.
Pentru imunologii și cercetătorii în boli infecțioase, o mai bună înțelegere a modului în care un virus interacționează cu o gazdă poate oferi noi strategii pentru prevenirea și tratarea bolilor transmise de țânțari.
Într-un studiu recent publicat s-a descoperit că unii viruși pot modifica mirosul corporal al unei persoane pentru a fi mai atractiv pentru țânțari, ceea ce duce la mai multe mușcături care permit răspândirea virusului.
Virușii schimbă mirosurile gazdei pentru a atrage țânțarii
Țânțarii localizează o potențială gazdă prin diferite indicii senzoriale, cum ar fi temperatura corpului si dioxidul de carbon emis de respirație.
Mirosurile joacă și ele un rol. Cercetările anterioare de laborator au descoperit că șoarecii infectați cu malarie au modificări în mirosuri care îi fac mai atractivi pentru țânțari.
Având în vedere acest lucru, cercetătorii s-au întrebat dacă și alți virusuri transmiși de țânțari, cum ar fi dengue și Zika, pot schimba, de asemenea, mirosul unei persoane pentru a o face mai atractivă pentru țânțari și dacă există o modalitate de a preveni aceste schimbări.
Pentru a investiga acest lucru, s-au plasat șoareci infectați cu virusul dengue sau Zika, șoareci neinfectați și țânțari într-o cameră de sticlă. Ulterior, s-a constatat că mai mulți țânțari au ales să zboare către șoarecii infectați în loc de șoarecii neinfectați.
Apoi, s-a evaluat rolul mirosurilor corporale în atracția crescută a țânțarilor față de șoarecii infectați.
După ce s-a plasat un filtru în camerele de sticlă pentru a împiedica mirosurile șoarecilor să ajungă la țânțari, s-a constatat că numărul de țânțari care zboară către șoareci infectați și neinfectați a fost comparabil. Acest lucru sugerează că a existat ceva în legătură cu mirosurile șoarecilor infectați care a atras țânțarii spre ei.
Pentru a identifica mirosul, s-au izolat 20 de compuși chimici gazoși diferiți din mirosul emis de șoarecii infectați. Dintre acestea, s-au găsit trei care stimulează un răspuns semnificativ în receptorii țânțarilor.
Când s-au aplicat acești trei compuși pe pielea șoarecilor sănătoși și pe mâinile voluntarilor umani, doar unul, acetofenona, a atras mai mulți țânțari. S-a descoperit că șoarecii infectați au produs de 10 ori mai multă acetofenonă decât șoarecii neinfectați. În mod similar, s-a descoperit că mirosurile colectate de la axile pacienților cu febră dengue conțineau mai multă acetofenonă decât cele de la persoanele sănătoase.
Aceste descoperiri sugerează că virusurile dengue și Zika sunt capabile să crească cantitatea de acetofenonă pe care o produc și o emit gazdele lor, făcându-le și mai atractive pentru țânțari. Când țânțarii neinfectați mușcă aceste gazde atractive, ei pot continua să muște alte persoane și să răspândească virusul și mai mult, conform Science Alert.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
