EXCLUSIV  Afecțiunile psihice la copii pot fi determinate de structura familială. Dr. Valentin Veron Toma: Creează o predispoziție mai mare / video

Valentin Veron Toma este singurul român care face parte dintr-o echipă de cercetători europeni care au cercetat coronavirusul. Invitat la interviurile DC News și DC Medical, acesta a discutat alături de jurnalistul Val Vâlcu despre componenta ereditară a bolilor psihice și despre structura socială a familiei care nu mai este la fel ca acum 40 de ani. 

„Sunt aceste boli psihice determinate genetic? Sunt afecțiuni așa cum sunt cele ale inimii sau altor organe, ori pot fi influențate din afară? Dacă se face așa numita psihoterapie, primește un sprijin, pacientul respectiv își depășește problemele?”, a întrebat Val Vâlcu.

„Pe de o parte, există o componentă genetică și o componentă ereditară a unora dintre afecțiunile psihice, dar bolile psihice sunt multifactoriale și  factorii de mediu natural, dar și factorii sociali și culturali, influențează declanșarea episoadelor de boală sau chiar a instalării unor afecțiuni pentru care există o anumită predispoziție genetică.

De aceea, acum, psihiatria socială insistă pe determinanții sociali ai bolilor psihice. Felul în care societatea este construită poate să favorizeze instalarea, la un număr cât mai mare de oameni, a unor boli psihice sau poate să fie protectoare, să creeze acele condiții favorabile care să împiedice ca bagajul tău genetic să se manifeste. Deci, există și componente sociale și culturale.

De exemplu: stresul, considerat ca o formă de reacție dezadaptativă la nivelul locului de muncă, relațiile în mediul familial, migrația care duce la dezagregarea familiei și familiile sunt împrăștiate în mai multe țări. Fiecare dintre membrii familiilor respective suferă de lipsa de contact, de afectivitate, de comunicare.

Toate aceste lucruri pe care societatea contemporană le consideră ca fiind inerente modului nostru de a fi în lume, generează rupturi, șocuri, suferințe, traume. Sunt o grămadă de copii și tineri care și-au cunoscut foarte puțin părinții ca urmare a valului migrațiilor în Europa de vest a populației active.”, a spus Dr. Valentin-Veron Toma. 

Structura socială era centrată pe o familie extinsă

„Acum sunt aceste anunțuri ale CNA-ului: „Petreceți cât mai mult timp cu copilul pentru buna lui dezvoltare psihică, a echilibrului.” Noi ne bucuram când rămâneam singuri acasă, când eram lăsați în fața blocului nesupravegheați de părinți. Dacă ar fi fost adus la școală vreun copil de către părinți, în clase de la 3-a în sus, era exclus social, râdeau ceilalți de el.”, a completat Val Vâlcu.

„Părinții erau plecați opt ore la serviciu, ei se întorceau, structura familială era stabilă. Pe când aici, vorbim de plecări pe perioade foarte lungi și uneori de temerea că vei fi abandonat. O temere ca aceasta poate să genereze o anumită dezvoltare a afectivității copiilor, adolescenților mai fragili și au nevoie de prezența permanentă a unui model, a unui tată, e unei mame.

Plus că înainte era și structura socială centrată pe o familie extinsă. Adică din punctul de vedere al modelului cultural al familiei, noi ne bazăm în anii '70-'80, când eram noi copii, pe o altă structură în care mulți dintre copii erau integrați într-o familie în care erau două sau trei generații, coabitau în același spațiu.

Pe când acum, familia nucleară sau familia monoparentală creează alte condiții de dezvoltare pentru copilul și adolescentul din zilele noastre și creează o predispoziție mai mare pentru a declanșa anumite tulburări.”, a spus Dr. Valentin-Veron Toma, antropolog medical în cadrul Institutului de Antropologie „Francisc I. Rainer” al Academiei Române din București.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News