Economia românească a crescut mai rapid decât cea maghiară, în ultima perioadă. Românii au consumat mai mult decât maghiarii. Și acum s-a clarificat de unde: salariile erau deja mai mari în România decât în Ungaria, anul trecut. Conform datelor recente publicate de Eurostat, ajustate la paritatea puterii de cumpărare (PPS), anul 2023 a fost primul an în care salariile vecinilor noștri din est ne-au depășit.
Dintre țările din regiune, Polonia are cele mai mari salarii, și chiar dacă salariile cresc în toate țările, în România am observat cea mai rapidă creștere. În ultimii zece ani, diferența între salariile din România și cele din Ungaria a scăzut aproape constant, până când, în cele din urmă, a dispărut complet.
Este destul de dificil să comparăm salariile între diferite țări. Prima dificultate este reprezentată de valutele diferite, mai precis fluctuațiile cursului valutar. A doua problemă este reprezentată de prețurile diferite. A treia problemă este legată de diferența dintre salariul brut și cel net.
Datele anuale ale salariului net calculate la paritatea puterii de cumpărare (PPS) de către Eurostat abordează toate cele trei probleme. Astfel, nu se obține o valută, ci o valoare numită PPS, care este necesară din cauza diferențelor de niveluri de prețuri.
Eurostat realizează estimări pentru mai multe tipuri de gospodării, inclusiv cele cu un singur salariat, cu mai mulți salariați, fără copii și cu copii. Slăbiciunea indicatorului este că estimarea nivelului prețurilor nu este întotdeauna perfectă. Până acum, această suspiciune s-a confirmat numai în cazul Slovaciei, dar apare periodic întrebarea dacă estimarea prețurilor este unul dintre punctele slabe ale comparației salariilor. De aceea, este mai bine să fim atenți la tendințele pe termen lung.
Este util să analizăm efectul copiilor asupra salariilor, adică modul în care sistemele de sprijin din diferite țări influențează venitul net. Dacă într-o gospodărie sunt doi angajați care îngrijesc doi copii, în prezent, situația este aproximativ aceeași ca în cazul unei gospodării cu o singură persoană.
În Ungaria, creditul fiscal pentru copii a avut o influență semnificativă pentru o anumită perioadă, ceea ce a crescut semnificativ salariile nete și a creat o diferență vizibilă între veniturile familiilor românești și cele maghiare. Deoarece alocația fiscală nu a crescut de mulți ani (zece mii de forinți pentru un copil, patruzeci de mii de forinți pentru doi copii), în timp ce salariile au crescut, banii pentru copii s-a diminuat, având un impact din ce în ce mai mic asupra salariilor nete.
Datele anterioare arată că, în ultimii ani, PIB-ul pe cap de locuitor al României s-a apropiat de al Ungariei, iar anul trecut chiar l-a depășit. În ceea ce privește consumul, avantajul românesc pare a fi mai stabil și, deși datele sunt oarecum incerte, avansul observat în salarii dă din ce în ce mai puține motive de îndoială. Un aspect interesant al acestor date este că Bulgaria avansează tot mai rapid, așa că nu ar fi surprinzător ca într-un an sau doi consumul bulgar să ajungă la nivelul celui maghiar.
Dacă analizăm relația dintre salarii și consum, putem spune că Ungaria se află într-o măsură semnificativă sub linia de trend. Cu alte cuvinte, la nivelul salariilor la care suntem în prezent, consumul ar putea fi mai ridicat. În schimb, nivelul salariilor din România (care este puțin mai mare decât cel din Ungaria) se situează ușor deasupra liniei de trend.
Fenomenul poate fi explicat prin mai mulți factori, iar cel mai important ar putea fi faptul că în Ungaria decidenții vor ca investițiile să ocupe cea mai mare parte din economie, în timp ce alte țări au o dinamică de acumulare mult mai scăzută. Cu alte cuvinte, la nivelul actual al veniturilor, politica economică a altor țări din regiune se axează mai mult pe consum decât pe investiții.
În ansamblu, se pare că Ungaria nu s-a distanțat de țările cu salarii ridicate, iar în ceea ce privește consumul pe cap de locuitor, acum suntem depășiți doar de Bulgaria. Ungaria continuă să concureze cu un nivel scăzut al salariilor - împreună cu o monedă națională care se depreciază - ceea ce duce la o recuperare economică relativ mai lentă decât investițiile în resurse umane (o educație mai bună, mai mulți absolvenți de studii superioare).
Costul total al forței de muncă pe oră, inclusiv impozitele și contribuțiile, de 13 euro, se numără printre cele mai scăzute din UE, ceea ce continuă să fie un factor de atracție pentru companiile care pun accentul pe forța de muncă ieftină în detrimentul calificării ridicate și creării unei valori adăugate semnificative.
Pe baza celor de mai sus, pare destul de evident că Ungaria nu ține pasul cu regiunea, deteriorarea relativă a poziției sale fiind evidentă. Conform unui raport recent al băncii centrale, în ultimii ani, atât dezvoltarea relativă, cât și productivitatea relativă ale Ungariei au devenit mai nefavorabile în ansamblu față de țările din regiune.
"Din cauza deficiențelor echilibrului și competenței, economia maghiară a fost mai sensibilă la influențele externe decât celelalte țări din regiune" - avertizează BNM, subliniind că performanța Ungariei în domenii cheie (capitalul de cunoștințe, digitalizarea, energia verde) nu atinge media regională. Astfel, pentru o recuperare rapidă, ar fi necesare schimbări semnificative, potrivit Portfolio.hu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
