Armand Călinescu s-a format ca om politic în cadrul Partidului Naţional Ţărănesc, activitatea sa în funcţii guvernamentale fiind îndreptată împotriva oricăror curente extremiste care ameninţau ordinea în stat.
Astfel, în calitate de subsecretar la Ministerul de Interne s-a implicat personal în înăbuşirea grevei de la Atelierele CFR „Griviţa" din februarie 1933.
Două luni mai târziu, la 29 aprilie 1933, Armand Călinescu cerea să se adopte măsuri drastice împotriva Gărzii de Fier. Astfel, el ordona Poliţiei şi Jandarmeriei să percheziţioneze toate sediile organizaţiilor legionare, să confişte publicaţiile, manifestele şi ziarele. Orice adunări, procesiuni, marşuri, manifestări trebuiau reprimate.
La 1 iulie 1933 el redactează un raport şi un proiect de jurnal al Consiliului de Miniştri „pentru suprimarea mişcărilor extremiste şi a batalioanelor de asalt", însă prim-ministrul Alexandru Vaida-Voevod a amânat semnarea.
Treptat, a devenit unul dintre oamenii politici de încredere ai lui Carol al II-lea. Călinescu devine exponentul unei aşa-numite grupări de centru din PNŢ, apropiată de rege, care nu ezita să critice conducerea oficială a partidului.
După alegerile din decembrie 1937, când niciun partid politic nu a reuşit să câştige alegerile, Armand Călinescu s-a alăturat regelui Carol al II-lea în decizia sa de a profita de noua realitate de pe scena politică pentru a-şi atinge obiectivul politic - instaurarea dictaturii monarhice.
Călinescu primeşte portofoliul Ministerului de Interne în Guvernul Octavian Goga, funcţie pe care o va deţine până la sfârşitul vieţii. Pentru această „trădare", liderii Partidului Naţional Ţărănesc l-au exclus din partid.
Conflictul cu Mişcarea Legionară şi asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu
Ca demnitar al Internelor, Călinescu cunoştea bine resorturile politice care au sprijinit Garda de Fier şi polemiza direct cu aceştia. Chiar în audienţa la rege din 1936 el prezenta fără echivoc „pericolul Gărzii de Fier ... formată din elemente nepregătite şi care sunt instrumente de manevră ale politicienilor".
În opinia sa este necesară „represiunea", atât doar că „aceasta n-o poate face decât un guvern ... cu autoritate şi rezemat pe o mare forţă populară".
La sfârşitul lunii martie 1938 a izbucnit polemica între Nicolae Iorga şi Corneliu Zelea Codreanu, conducătorul Mişcării Legionare. După ce bătrânul profesor a sesizat autorităţile, Codreanu a fost condamnat la 6 luni de închisoare pentru calomnie.
Însă, în acest timp, autorităţile Ministerului de Interne au efectuat mai multe verificări la „cuiburile" legionare, iar lui Codreanu i s-au mai găsit şi alte capete de acuzare, inclusiv „cârdăşie cu şeful unei puteri străine" şi „uneltire contra ordinei sociale", motiv pentru care a mai primit un spor de închisoare la muncă silnică.
[citeste si]
Rechizitoriul a fost întocmit de Armand Călinescu, ministru de Interne la acel moment. De fapt, Garda de Fier devenise extrem de „incomodă" pentru regele Carol al II-lea, iar autorităţile au găsit diverse motive pentru a-i trimite la închisoare pe liderii acesteia.
În noaptea de 29/30 noiembrie, Corneliu Zelea Codreanu, împreună cu alţi lideri legionari (printre care se numărau Nicadorii, asasinii lui I. G. Duca, şi Decemvrii, asasinii lui Mihail Stelescu), au fost asasinaţi în timp ce erau transportaţi de la închisoarea din Râmnicu Sărat spre cea de la Jilava.
Acest fapt a alimentat mânia legionarilor, care în perioada următoare au trecut la represalii. Armand Călinescu şi Nicolae Iorga erau consideraţi vinovaţi în ochii legionarilor de asasinarea conducătorului lor.
În decembrie 1938, Armand Călinescu se numără printre membrii fondatori ai Frontului Renaşterii Naţionale, partid unic şi totalitar aflat sub comanda directă a şefului statului.
La 6 martie 1939, patriarhul Miron Cristea, prim-ministru în funcţie, încetează din viaţă, astfel că Armand Călinescu este desemnat noul preşedinte al Consiliului de miniştri. Preluarea mandatului intervinea într-un moment de maximă încordare pe scena internaţională.
Implicaţiile asasinatului
Grupul de legionari refugiat la Berlin, condus de Horia Sima, a hotărît asasinarea primului-ministru. Mai executaseră un prim-ministru, pe liberalul I Gh Duca în gara Sinaia, la sfîrșitul lunii decembrie 1933. De data asta cel vizat este Armand Calinescu, considerat vinovat de represiunea antilegionară ordonată de regele Carol, și mai ales de asasinarea mai multor legionari în frunte cu Corneliu Zelea Codreanu, la Tâncăbești. In 1938.
Asasinarea lui Călinescu a avut in spate o intreaga regie pusa la punct de "Razbunatori", un grup de legionari condus de seful gardist Miti Dumitrescu, reintors clandestin din Germania in Romania. Acesta a selectat 9 legionari pentru a complota si a-i curma viata lui Calinescu.
In fatidica zi de 21 septembrie, dis-de-dimineata, Calinescu a avut o intrevedere cu Grigore Gafencu, la Ministerul Armatei. Calinescu voia sa inlature zvonurile alimentate de rusi cu privire la integritatea Romaniei. Premierul reitera ca Romania vrea sa intretina cu toti vecinii sai raporturi cat mai pasnice si, in acest sens, a intocmit o telegrama pe care a trimis-o la Kremlin.
Dupa pranz, la ora 13:00, Armand Calinescu i-a telefonat lui Gafencu pentru a se asigura ca telegrama a fost trimisa. La ora 14:00, la radio, programul muzical a fost intrerupt si cineva a anuntat ca Armand Calinescu a fost ucis. Dar ce s-a intamplat in 60 de minute?
Calinescu avea o rutina cotidiana care fusese invatata de Razbunatori dupa ce si-au urmarit indelung tinta. Calinescu pleca de la domiciliul sau din Cotroceni la sediul Consiliului de Ministri din Piata Victoriei si se intorcea spre casa pe acelasi traseu. Gardistii stiau ca va parcurge prelungirea Stirbei Voda si ca va ajunge pe podul Elefterie, locul ales unde avea sa fie asasinat. In timp ce mergea impreuna cu garda sa de corp in masina pe traseul stabilit, automobilul in care se afla Calinescu a fost flancat, la un moment dat, de o camioneta. Calea i-a fost taiata de o caruta care transporta fan si frunze moarte. Calinescu a pus frana dar, din spate, camioneta a intrat in masina acestuia, proiectand-o pe trotuar. Premierul a iesit din masina pentru a-l chestiona pe soferul camionetei insa, din duba, au iesit sase oameni care au declansat rafale de foc, lasandu-l pe Calinescu intr-o balta de sange. A fost nimerit de 20 de gloanțe.
Din echipa morții au facut parte legionarii Cezar Popescu, Dumitru Dumitescu, Traian Popescu, Ion Moldoveanu, Ion Ionescu, Ion Vasiliu. Agentul care îl păzea (Radu Androne) a fost impușcat și a murit pe loc. Șoferul a reușit să fugă. Atentatorii au deschis ușile mașinii și au tras asupra primului ministru. Peste cîteva minute, legionarii au pătruns in sediul Radio, au întrerupt transmisia și Traian Popescu a anunțat la microfon că"primul ministru Armand Calinescu a fost omorit„. Au fost toți arestați chiar în sediul clădirii Radio și duși la Prefectura Poliției Capitalei.
In seara aceleiași zile generalul Gheorghe Argeșanu, numit prim-ministru a decis ca liderii legionarilor din fiecere județ să fie arestati și executați, apoi expuși în piața publică. Echipa morții care îl asasinase pe primul ministru Călinescu a fost dusă la locul atentatului și toți membrii ei au executați fără niciun proces. Cadavrele au fost lăsate pe loc pentru a fi văzute de populația Bucureștiului, vreme de mai multe zile. Legionarii deținuți la închisoarea Rm Sărat au fost de asemenea executați, printre ei Mihail Polihroniade, Alexandru Cantacuzino, Alexandru Tell, Gheorghe Clime, Alexandru Totu, etc. toți în conducerea mișcării legionare. Au fost ucişi peste 300 de fruntaşi legionari.
Generalul Gheorghe Argeșanu va fi la rîndul lui asasinat la închisoarea Jilava la 26 nov 1940, de un comando legionar, alături de Mihail Moruzov, Gabriel Marinescu și alte persoane ca răzbunare, potrivit lui Stelian Tănase.
Misterul asasinatului
Misterul asasinatului nu a fost elucidat nici până în zilele noastre. Motivul principal al crimei a fost răzbunarea pentru uciderea lui Zelea Codreanu în urmă cu 10 luni. Totuşi, de-a lungul timpului s-au dezvoltat diverse scenarii privind şi alte implicaţii în plănuirea asasinatului.
Odată cu începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, atât Germania, cât şi Marea Britanie, aveau motive puternice pentru a dori dispariţia primului ministru român, adversar al fascismului şi hotărât să menţină România în neutralitate. Pionul principal pare să fi fost Horia Sima, noul lider al Mişcării Legionare, venit special din Germania pentru a supraveghea reuşita atentatului.
Armand Călinescu a fost înmormîntat la Curtea de Argeș, potrivit voinței sale testamentare, unde a fost dus într-un car tras de șase boi, după ce sicriul a fost coborăt din tren.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
