EXCLUSIV  Kovesi, nominalizări. Ce se ascunde în spatele deciziei. „Ironia infintă a istoriei”

H. D. Hartmann / 08 Martie 2019 / 16:54 Salveaza PDF Comentarii
Kovesi
Descriere foto: Kovesi

În ziua în care Codruța Kovesi era audiată la la Secţia de investigare a magistraţilor pentru actele sale în calitate de Procuror Șef al DNA, în ziua în care administrația Trump transmitea un semnal greu de egalat, prin tweeter-ul ambasadorului SUA la Uniunea Europeană, Gordon Sondaland, îmbrățișând-o efectiv pe premierul Dăncilă la o cină privată, tocmai în această zi, pe site-ul ambasadei SUA la București, apărea un mesaj de susținere a lui LCK. 

Susținătorii lui Kovesi transmiteau informația conform căreia, procurorul român, acuzat de grave încălcări ale legii, era pe lista de nominalizați pentru a fi celebrați în anul 2019 de către Harvard Women’s Law Association. Numai și când citești numele Harvard, întreaga mitologie, despre marii avocați americani, neînfricați și tobă de carte, apare ca o stea. Pentru necunoscătorii din România, asemenea nominalizare pare a fi corolarul unei activități judiciare nu numai exemplară, dar și la limita incandescentă a descoperirilor epocale din domeniul științelor juridice.

Ca să înțelegem conflictul și impostura acestei nominalizări, trebuie să spunem că Asociația femeilor din studiul dreptului de la Harvard este o asociație de stânga, feministă. In Harvard sunt sute de asociații. De toate tipurile și toate felurile. De stânga sau de dreapta. Cu specific unisexual sau hetero sexual, cu specific religios sau ateu. Găsești de toate pentru toți. Dar specific, această organizație este o extremă ideologică, unilaterală a stângii academice care domină de decenii, viața universităților americane. Și este influentă tocmai prin rigiditatea absolută ideologică pe care o promovează. Ca să nu fiu acuzat de neînțelegerea termenilor vă propun să citim textul original al definiției acestei organizații: The Harvard Women’s Law Association is a diverse, non-partisan, feminist and womanist organization committed to building a vibrant and supportive community for women during their time at Harvard Law School and beyond. In furtherance of this mission, we advocate for gender equity and bolster women in pursuit of their professional and personal goals. We empower our members with academic resources, mentorship, and professional development opportunities while providing members and alumnae with a lasting community. 

Deci asociația este o organizație diversă, feministă și promovând politicile de egalitate de gen, fiind produs ideatic al umanismului femeiesc. Obiectivul principal și unic este promovarea femeii în câmpul profesional din domeniul studiilor juridice. Pentru traducerea în limba română este greu să explicăm ce înseamnă umanism femeiesc și de ce umanismul, generic, este diferențiat pe sexe, când asociația aceasta militează tocmai împotriva diferențierilor după sex, dar important este să înțelegem esența organizației.

 

Numele sunst promovate exclusiv politic 

 

Această organizație a anunțat lista femeilor din lumea justiției, din diverse regiuni ale lumii, onorate prin prezentarea portretului lor, pe întreg anul 2019, în galeria aflată la sediul asociației. LCK se află printre nume ilustre. Toate aceste nume sunt promovate exclusiv politic. Și aici este întregul mecanism al imposturii. Cei din ambasada SUA de la București o susțin pe LCK, creionându-i un portret de om politic militant atacat de oamenii răi. Nu mai vorbim de procurorul independent, ci de omul politic. Numai că vom vedea că LCK nu are nimic din trăsăturile colegelor sale de celebritate.

Lista femeilor celebrate anul acesta este alcătuită la propunerea studenților și staffului celebrei facultăți Harvard. Propunerile sunt de ani de zile politizate și servesc un anumit model de filosfie politică sau proect politic pe care elita culturală neo-marxistă americană îl are de promovat în diverse zone ale lumii. Nu au legătură cu independența justiției și absolut nimic cu cercetarea științifică rece.

Pentru 2019 femeile celebrate de către această organizație feministă sunt numai activiste politice din domeniul justiției sociale. Unele dintre ele sunt adevărate instituții și reprezintă filoane filosofice aflate de decenii în războaie deschise cu statele națiune, cu noțiunea de familie, cu heterosexualitatea, cu ideea însăși de stat și cu filosofia capitalistă sau cu formele organizate ale religiei. Linia roșie care leagă toate aceste nume este reprezentată de decenii de activism politic, de promovare a avortului, a drepturilor femeilor, a agendei LGBT, a marxismului, a revoluțiilor sociale, a tuturor  forme de justiție socială din toate domeniile societății. Toate laureatele sunt produsul media al organzațiilor gobaliste neo-marxiste și promovează prin activitatea lor unicitatea aceastei ideologii. Pentru a fi siguri că nu suntem acuzați de altceva subliniem că fiecare dintre aceste femei are un profil impresionant revoluționar și au în portofoliul personal realizări academice incomparabile cu sărăcia profesională și intelectuală a lui LCK.

 

Lista

 

Să prezentăm  lista: Sarah Leah Whitson (avocat pentru drepturile omului, activistă Human Rights Watch, acuzată deseori de severe antipatii față de statul Israel), Stacey Abrams (politican SUA, reprezentant de vârf al falangei socialiste din partidul Democrat, prima femeie de culoare care a prezentat contra-argumentul la discursul despre Starea Națiunii a lui Donald Trump din acest an), Monica Bell (profesor asociat la Yale Law School și profesor asociat de sociologie la Yale University),  Gloria Allred (avocat celebru de divorțuri, promotoare a egalității de gen, cunoscută pentru lupta sa împotriva violenței conjugale), Sudha Bharadwaj (activistă din India, produs intelectual al MIT din SUA și al universității din Jaipur – în prezent încarcerată sub acuzație de complot terorist maoist), Sila Calderón (fost guvernator Puerto Rico, promotor al independeței de SUA și influentă om de afaceri latino-american), Helen Clark (fost prim ministru al Noua Zeelandă, profesor, liberală de stânga), Ruth Coppinger (politician de extremă stânga din Irlanda, activist al celebrei mișcări Occupy), Debora Diniz (profesor de antropologie, activistă de stânga din Brazilia, regizor și producător de filme), Claudia Escobar (judecătoare de Curte de Apel din Guatemala, membru al opoziției marxiste guatemaleze, actualmente în exil în SUA), Menaka Guruswamy (Oxford și Harvard alumni, singura femeie avocat care a condus în India, miscarea împotriva legilor indiene care pedepseau relațiile sexuale între persoane de același sex, recunoscută pentru mintea sa briliantă, a avut de ales între a fi avocat sau judecător profesionist de șah), Yee Htun (activistă pentru drepturile omului din Myanmar, exilată pentru apropierea sa de mișcările revoluționare maoiste și clinical instructor la Harvard), Patrica Kameri-Mbote (prima profesor universitar femeie din Nairobi, Kenya, specializată în drepturile de proprietate asupra pamântului, socialistă), Allegra Love (avocată SUA de limbă spaniolă și activist social care promovează naturalizarea tuturor imigranților, indiferent de statut), Beatrice Mtetwa (avocat și veteran al mișcărilor democratice din Zimbabwe, o legendă a lumii juridice africane pentru lupta sa împotriva arestărilor arbitrare de jurnaliști și pentru libertatea presei, arestată de mai multe ori de către regimul Mugabe), Alexandria Ocasio-Cortez (om politic american, membru al clasei de femei nou alese în alegerile de anul trecut pentru Congresul SUA, este promotorul principal al ideilor socialist-marxiste din SUA), Ayanna Pressley (om politic american, parte a aceleiași clase de femei nou alese în Congresul SUA, exprimă opțiuni politice identice, socialiste cu Ocasio-Cortez), Dinesha Samararatne (profesor universitar din Sri Lanka, specializată în dreptul persoanelor cu dizabilități, activistă de stânga), Dehlia Umunna (avocat și specialistă în dreptul penal la Harvard), Diane Wood (judecător de Înaltă Curte în SUA și una dintre favoritele pentru a devenii, sub o viitoare administrație democrată, nominalizarea la Curtea Supremă, cunoscută promotoare a drepturilor LGBT).

După cum se observă toate aceste doamne celebrate de organizația feministă americană adună biblioteci de studiu și ani lumină de experiență din domeniile cele mai diverse ale justiției sociale, toate fiind recunoscute pentru pozițiile lor socialiste și neo-marxiste. Toate au demnitatea și puterea de a își asuma tendințele politice de stânga, unele fiind revoluționar marxiste de-a dreptul, chiar maoiste. Majoritatea au experiență militantă, revoluționară și o ardoare intelectuală demnă de respect. Poți să fi de acord sau nu cu ele, însă aceste femei sunt asumate la lumina zilei.

 

 Ce caută numele Laurei Codruța Kovesi pe listă? 

 

LCK nu are nimic care să aducă și de departe cu profilul acestor femei. Deci, ce caută numele lui Kovesi în această galerie de portrete? Răspunsul logic vine doar dacă sponsorii internaționaliști ai lui Codruța, dacă stânga neo-marxistă globalistă a decis o altă soluție în cazul în care nu reușește propulsarea ei ca procuror european. Numai în această ecuație putem să înțelegem alegerea bizară a unei românce care nu se ridică la nivelul celorlalte nominalizate. Nu pentru că nu ar exista femei în România care ar putea sta cu cinste să reprezinte ideile justiției sociale, alături de confreria din Harvard.  

Acum înțelegem că scenetele regizate despre procuratura europeană, despre victima penalilor, despre acțiuni ale ciumei roșii, nu au nimic de a face cu justiția din România sau independența ei. Ci cu politica globală. Acest teatru de bulevard cu flori și temenele ale societății civile reprezintă construcția imagologică a unei eroine. Marxiștii o promovează pe LCK, adică, în viziunea celor de la rezist exact cei care sunt definiți ca ciuma roșie. Fundamental, impostura filosofică, promovată de către activiștii rezist din ambasada americană, vine să întărească demersul marxist globalist pentru reconstrucția imagistică a lui LCK. Rețele politice feministe, cu adânci și neștiute legături subterane în Europa și lume, au primit ordinul pe unitate. LCK are sponsori redutabili prin resursele umane, intelectuale și financiare aflate la dispoziția lor.

 

Prețul salvării va fi imens, la fel ca și manipularea

 

Problema este că neo-marxiștii americani care au premiat-o pe Kovesi, luptă, prin mișcarea rezist, împotriva socialiștilor din România. Cu voie de la o altă Moscovă (globală), nu cea tradițională, mișcarea rezist execută doar rolul de popor adunat pe străzi. Lui LCK îi va trebui multă abilitate intelectuală să explice diferențele semantice dintre neo-marxiștii buni, care o susțin și socialiștii răi, care o atacă. Fără o definție clară putem deduce că lupta anti-corupție din România, acest război ideologic nimicitor, este de fapt o impostură filosofică. Cei din spatele lui fiind marxiști cu acte în regulă, promovând o justiție de tip activism și nici de cum independența justiției și profesionalismul nepremiat ideologic. Trebuie să fim pregătiți pentru un viraj marxist al lui LCK sau doar pentru o continuare a ideilor anti-capitaliste, anti-statale și a luptei de clasă promovate de către lupta anti-corupție din România? Întrebări la care trebuie să avem răspunsuri.

În orice caz, acum putem spune doar că doamna Kovesi este abia la începutul drumului său neo-marxist global. Și mă întreb dacă noua eroină neo-marxistă a României a știut vreodată, a înțeles cu adevărat, a simțit ca femeie, capcana totală care i s-a întins. A cerut salvare, iar otrava identității neo-marxiste de gen i-a fost deja oferită, ca soluție imediată. Când declari că vrei copii și că te duci la biserică săptămânal, nu poți crede că ești, gratuit, aleasă ca icoană pe perete, de lumea dură a ideologiei feministe reducționiste, revoluționare și globalizante. Soluția feministă, prin care se vrea salvarea lui LCK, a fost fatală până și lui George Sand. Atins de Musset și Chopin, adorat de Hugo, destinul lui Aurore Dupin a fost atât de simplu și mediocru. S-a încheiat într-un echivalent al unui Sibiu din Franța. Prețul salvării va fi imens pentru LCK cât imensă este manipularea care o înconjoară. Iar LCK este, în definitiv, singură, aflată în mijlocul unuia dintre cele mai cumplite războaie ideologice care schimbă țări, distrug popoare și dărâmă zei. Plecat pe drumul Damascului, Petru a înțeles că loc de întoarcere nu mai există. Oare LCK înțelege?

Notă: Titlul și intertitlurile aparțin redacției, textul și opinia, aparțin autorului

 

 


Te-ar putea interesa








Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?


Copyright 2019 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate.


dcn.n-nxt.24