Putem risca un răspuns, dacă reținem doar prima parte din butada ”succesul are o sută de tați, eșecul e orfan”, și o citim pe dos: austeritatea va avea cel puțin 233 de părinți (jumătate plus unu din numărul de parlamentari).

Din câte vedem, partidele fac tot posibilul să nu ajungă la Palatul Victoria, își aruncă de la unul la altul cartoful fierbinte al guvernării, pun condiții care se exclud reciproc etc. Partidele mai mici, USR și UDMR au mai multe ministere, în guvernul interimar, evident că nu se grăbesc. De ce nu vor să guverneze, acum, PNL și PSD?

Strategia ar fi ca măsurile impopulare care urmează a fi luate să fie luate de Parlament, sub presiunea PNRR-ului, nu de către guvern. Care, nu-i așa, nu poate da ordonanțe de urgență, lucru pe care l-a subliniat de trei ori în ultima săptămână premierul interimar.

Bolojan, marele reformist, ar distribui astfel presiunea pe toate formațiunile politice ”pro-europene”, evitând asumarea curbelor de sacrificiu în maniera lui Băsescu, din 2010. PNL nu rămâne singur, ca PDL-ul lui Boc, PSD poate protesta ca din opoziție, în timp ce votează ca din clădirea guvernului, UDMR are un electorat stabil, nu se teme, la fel ca USR, care mizează în plus pe narativul: statul e o povară pentru privat, sunt necesare tăieri de venituri/disponibilizări în sistemul bugetar. Progresiștii fiind în majoritate corporatiști sau mici antreprenori.

Unii dintre cei mai tineri nu știu, mulți au uitat că după tăierea salariilor bugetarilor cu 25%, nu au plâns doar angajații de la stat. Curbele de sacrificiu din 2010 au afectat și IMM-urile și corporatiștii: nu și-au mai făcut planul la vânzări, au început restructurări, tăieri de venituri, n-au mai putut plăti creditele, s-a blocat piața imobiliară, criza s-a extins la sectorul construcțiilor, n-au mai fost bani pentru hoteluri și restaurante.

Acum 15 ani, ”ajustarea” făcută de Băsescu a însemnat o tăiere de 25% a salariilor pentru 1,2 milioane de oameni, câți lucrau la stat. PDL era cât pe ce să ajungă sub pragul electoral, Băsescu a ajuns la suspendare și ar fi ajuns la demitere prin referendum, dacă nu intervenea ”erata” CCR.

Din 2024, de când nu s-au mai făcut indexări, inflația a mâncat deja 15% din venituri. Cu tăierile de sporuri din primul trimestru, bugetarii au pierdut 20 de procente. Legea care, în 2024, a crescut cu 26% pensiile, nu a adus niciun beneficiu electoral PSD sau PNL. Evident că se tem de ”Legea salarizării unitare”, care va tăia sporuri, va genera dispute și tensiuni sociale, că nu vor să fie asociate cu PLX-ul respectiv. Și cine știe ce mai urmează, dacă se pierd banii europeni, pe care e construit bugetul, dacă mai crește prețul petrolului, dacă economia globală intră în recesiune (inevitabilă, de la 130 de dolari barilul)...

Faptul că partidele nu se grăbesc la guvernare ne arată că va mai lua ceva timp să traversăm deșertul austerității prin care ne conduce premierul interimar Ilie Bolojan, recent comparat cu Moise de către admiratorul său devotat, Gabriel Liiceanu.

Google News icon Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News