În timp ce premierul Bolojan cere creșterea vârstei de pensionare, că nu avem destulă forță de muncă, fabricile se închid, la fel minele, iar locurile de muncă dispar pe zi ce trece.

Supermarketurile nu mai angajează, de când cu self-scan-ul, iar în scurtă vreme nici vor mai vinde, de când cu ”tăierile”. Ceea ce va reduce planul de vânzări al corporațiilor, odată cu schemele de personal, care se clătinau oricum, sub presiunea AI-ului. Rămân câteva șantiere, unde ar mai fi nevoie de oameni, dar nu-i văd urcând pe macarale pe tinerii din corporații. Nici pe sexagenarii pe care vrea să-i țină Bolojan în serviciu până devin nonagenari nu prea-i văd cu sacul de ciment în spate.

Nu-i o problemă că se închid fabrici, se deschid alte afaceri, o să spună apologeții reformelor (invocate, nu făcute). Cine să deschidă, însă, aceste noi bussines-uri?

Investitorii români sunt rupți de impozite și taxe, se bat cu statul pentru creditele bancare, de ce ar porni un nou proiect, în țară? Iar investitorii străini, de ce ar alege România? În 2025, am căzut patru poziții în clasamentul investițiilor străine directe, și nu începuseră războiul și criza petrolului. În clasamentul Băncii Mondiale privind ușurința de a face afaceri, România se află pe poziția 55. Sigur, nu ne putem compara cu Singapore sau Noua Zeelandă, de pe primele locuri, dar uite că Danemarca a putut să urce pe locul 4, înaintea Statelor Unite, Marea Britanie este pe 8, iar Franța, faimoasă pentru birocrația ei, tot are 23 de locuri avans.

Ce ar putea face Guvernul ca să atragă investitorii? Reforme adevărate ca țara să devină mai atractivă pentru investitori. Să luăm indicatorii în baza cărora se stabilește, de către Banca Mondială, indexul ”Ease of doing business”:

Cât de complicate sunt procedurile, cât durează și cât costă deschiderea unei firme.

Cât durează, cât costă și cât de complicată este obținerea autorizațiilor de construcție pentru infrastructura necesară unei noi firme (depozite, hale de producție etc).

Cât durează și cât costă ca o afacere să obțină o conexiune permanentă la rețeaua de electricitate.

Cât timp și ce costuri are înregistrarea proprietăților imobiliare comerciale.

Cât de ușor se obține un credit.

Care este numărul de impozite plătite, orele petrecute pe an pentru pregătirea declarațiilor fiscale și impozitul total, plătibil ca procent din profitul brut.

Cât de eficient este sistemul juridic, în ce privește executarea contractelor (cât de mare e durata, costul și numărul procedurilor necesare pentru soluționarea unui litigiu comercial).

Care sunt durata, costul și rata de recuperare în cadrul unei proceduri de faliment.

Practic, guvernul, oricare ar fi premierul, are o foaie de parcurs. Un plan de țară, dacă vreți-de la Justiție, până la Energie- tot ce trebuie să facă statul pentru ca administrația să nu mai împiedice privatul să dezvolte afaceri, să genereze creștere economică și bună-stare.

Google News icon Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News