Pachetul de asistență acordat de guvern după dezastrul de la Praid adaugă 300 milioane lei, adică 60 de milioane de euro, deficitului cu care, chipurile, suntem în război. Culmea ”dezmățului bugetar” este paguba pe care o face Salrom în PNRR.
Statul român s-a angajat prin PNRR să listeze la bursă cel puțin trei companii naționale. Salrom era cel mai aproape de listare, ar mai fi putut intra în discuție companii din energie, aeroporturi, portul Constanța... Cele trei IPO (ofertele publice inițiale) trebuiau stabilite încă din septembrie 2024, dar cine să aibă timp de așa ceva în plină campanie electorală?
Privatizarea companiilor de stat, sau măcar astuparea găurilor negre în care se sifonează o parte semnificativă a bugetului, era un cartof fierbinte pe care niciun partid nu a vrut să pună mâna înainte de alegeri. Lozinca ”nu ne vindem țara” încă face vânzări la parlamentare, nu mai vorbim de prezidențiale.
Trebuie precizat și că adevărata miză a bătăliilor politice este chiar controlul acestor companii, a consiliilor de administrație de unde vin indemnizațiile grase pentru activiștii de partid și contractele bănoase pentru firmele de casă ale celor ce fac numirile.
Listarea la bursă a companiilor de stat ar întări disciplina corporativă și guvernanța (alte angajamente din PNRR). Mai direct spus, s-ar fura mai puțin și s-ar munci mai mult, iar salariile conducerii, sporurile și primele ar fi controlate mai atent de acționari. Noile IPO ar crește lichiditate bursei și ar atrage noi investitori, ceea ce s-ar reflecta în creșterea economică.
Vai, dar durează doi ani până faci o listare, spun profitorii actualului sistem. Iar statului îi trebuie acum bani, așa că e musai să reducem salarii și pensii, să concediem angajați etc.
Dacă se poate în 24 de luni, cu câte șase minivacanțe pe an, cu zile libere după alte zile libere, de ce nu se stă peste program în aceste companii, să se termine hârtiile în șase luni?
Poate fiindcă directorul Salrom, de pildă, mai are treabă și în consiliul de administrație Damen, Mangalia?
Poate fiindcă șefimea din toate companiile de stat primește, tot de la stat, încă un salariu, prin ministere, și încă două-trei indemnizații, în alte CA-uri?
CFR tocmai a anunțat, într-o scrisoare adresată ministrului Grindeanu, dar scursă în presă, că intră în faliment dacă statul nu îi plătește datoriile, de 500 milioane de lei. Drum bun, spre faliment sau privatizare. Sunt multe companii pe calea ferată, nu rămân călătorii în stații. CFR marfă a deraiat cu tot ajutorul de stat, de 500 de milioane de euro (ilegal conform Comisiei Europene). Au fost multe reeșalonări, ștergeri de datorii la bugetul de pensii sau CASS, pentru companiile de stat. Salariile, bonusurile, indemnizațiile, primele și sporurile șefilor nu au scăzut, dimpotrivă, sunt tot mai mari și par tot mai nesimțite.
Pensionarii speciali încarcă bugetul Casei de Pensii, dar nu fac pagube în economie. Când calculăm cât ne costă bugetarii speciali, trebuie să adăugăm veniturilor pe care aceștia le încasează și pagubele pe care le produc companiile pe care le administrează.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu
de Anca Murgoci