Dragoș Pîslaru revine după ce s-a plâns de salariul de ministru: "Atât câștig. E suma netă, nu am alte sporuri" 

Autor: Bogdan Bolojan

Acesta a afirmat recent că înainte de a intra în Guvern câștiga aproximativ 7.600 de euro lunar într-o organizație internațională, în timp ce acum primește circa 2.300 de euro net, motiv pentru care a spus că este „întreținut” de soția sa.

Afirmațiile au stârnit numeroase reacții în spațiul public, iar ministrul a publicat ulterior un mesaj amplu în care încearcă să clarifice contextul și să explice de ce consideră că România nu își remunerează suficient de bine liderii politici.

„Venitul meu net este de 12.776 de lei”

Pîslaru susține că declarațiile sale au fost scoase din context. 

„Venitul meu net, conform fluturașului de salariu primit în aprilie, este de 12.776 lei. Nu există alte sporuri sau beneficii financiare aferente funcției”, a transmis acesta.

Totodată, el a explicat și remarca referitoare la faptul că este „întreținut” de soție.

„Am folosit sintagma că mă întreține, ceea ce a generat rumori, de fapt sugerând că are o contribuție mult mai mare ca mine la bugetul familiei”, a precizat ministrul.

În mesajul său, Dragoș Pîslaru a mers mai departe și a susținut că salariile mici pentru miniștri și demnitari afectează calitatea oamenilor care ajung să conducă instituțiile statului.

„România este prea săracă ca să nu își plătească bine pe cei care o conduc”, a mai spus acesta.

Iată mesajul integral transmis de Dragoș Pîslaru: 

Văd că a fost scoasă din context o declarație despre remunerația mea. Mă simt nevoit să clarific niște lucruri importante. Este un text lung și ar fi grozav dacă cei care veniți aici doar ca să mă înjurați, ideologic sau plătiți, măcar ați face asta după ce ați citi.

Să începem cu faptele – venitul meu net, conform fluturașului de salariu primit in aprilie este de 12776 lei. Nu există alte sporuri sau beneficii financiare aferente funcției. Ca să fie clar, pentru că se pare că e greu de înțeles că un demnitar chiar nu are alte venituri decât cele salariale, deși legea explică clar regimul de incompatibilități.
În contextul dezbaterii privind salarizarea în sectorul public în general și cea aferentă demnitarilor în particular, am afirmat într-un podcast că nu este o salarizare corespunzătoare, prin raportare la sectorul privat și la salarizarea în statele membre ale UE," spune Pîslaru. 

Declarația referitoare la soție 

"Și, fiind o discuție relaxată, am mai spus că soția mea câștigă mult mai mult ca mine, lucrând ca funcționar la o instituție internațională. Am folosit sintagma că mă întreține, ceea ce a generat rumori, de fapt sugerând că are o contribuție mult mai mare ca mine la bugetul familiei.

Atenție, am menționat clar că prin raportare la veniturile nete ale românilor, nu mă plâng în nici un fel, înțelegând că multă lume o duce greu zilele astea și trebuie să se descurce cu o fracțiune din venitul meu. Am spus asta clar și răspicat și în nici un moment nu m-am plâns că vai Doamne nu mă descurc cu cât încasez. Pentru asta de fapt lucrez zi de zi, ca viața românilor să devină mai bună, mai ales pentru cei care sunt în situație de vulnerabilitate. De aceea de fapt folosim fondurile europene, ca să creștem nivelul de trai al românilor.

Câteva remarci importante pe care simt nevoia să le fac, văzând comentariile primite, unele de susținere, pentru care vă mulțumesc, altele cu injurii serioase, care m-au afectat destul de tare.

Prima, România este prea săracă ca să nu își plătească bine pe cei care o conduc. Într-o lume normală, am avea nevoie de profesioniști care să conducă ministerele. Oameni care au avut o carieră, au demonstrat că știu să administreze, au avut rezultate profesionale notabile. Evident că numirile sunt politice pentru demnitari, dar asta nu înseamnă că poți să numești pe oricine, ci ar trebui să existe un standard profesional minimal. Faptul că remunerația este mică raportată la competențele pe care le cauți, prin comparație cu sectorul privat sau în plan internațional, face din start ca selecția să se rezume la trei categorii:

1) fie oameni care vin temporar, din vocație, pentru a da o mână de ajutor, dar care nu au cum să rămână prea mult din cauza costului de oportunitate – “noroc” că România își schimbă miniștrii ca pe șosete, așa că nu este asta o prea mare problemă.

2) fie oameni care nu sunt calificați corespunzător și a căror viață depinde de politică, pentru că nu ar putea să obțină nici măcar aceste venituri dacă ar vrea să lucreze altundeva. Aici intervine categoria celor care își caută diplomele de bac, care au absolvit facultăți obscure, care au plagiat pentru obținerea de titluri academice, care au fost angajați doar în sectorul public și doar prin cumetrii.

3) fie oameni care au o calificare moderată, dar care au convenția clară că dacă servesc partidul o perioadă de timp, vor primi în compensare o sinecură, o poziție undeva pe la o companie de stat sau instituție bine plătită, care pe termen mediu compensează salarizarea temporară deficitară ca demnitar. Un oportunism calculat și cu beneficii pe termen lung.

Evident cele de mai sus prezintă o viziune reducționistă asupra realității, dar greu de contestat dacă vă gândiți bine. Ce ne dorim de fapt? Oameni din ce categorie?
Eu cred că printr-o salarizare echitabilă și adecvată, ar trebui să dispară categoria 3, pentru că nu e posibil să ai funcții plătite de stat pe la agenții și alte instituții care să fie remunerate peste miniștri sau chiar președinte. Și cred că ar dispărea încet încet și categoria 2, pentru că va fi un contrast clar între cei care se pricep și au competențe și ceilalți care nu au ce căuta la gestiunea țării. Va depinde evident de penalizarea pe care românii ar exprima-o prin vot la alegeri. Aici sunt un pic idealist, dar cred în înțelepciunea colectivă a românilor pe termen mediu," mai spune Pîslaru.

Pîslaru: Am învățat 24 de ani 

"A doua remarcă, pentru a putea să performeze internațional, România trebuie să își cultive oameni de stat. Aceștia nu apar din cer, ci trebuie să aibă în spate o educație solidă, să știe limbi străine, să fi performat în mediul guvernamental sau legislativ național și/sau internațional, să aibă o minimă recunoaștere internațională. Nu știu cum să vă descriu mai bine asta. Când mergi la negocieri internaționale, când vrei să obții mai multe de la SUA, UE sau de oriunde altundeva, nu poți să te prezinți cu oricine. Impostura sau lipsa de pregătire se simt imediat, în primele câteva minute ale întâlnirii. La acest nivel nu merge cu șmecheria nativă de stradă, cu descurcăreala semidoctă. Cred că este valabil și pentru sectorul privat această experiență, dar pentru diplomația externă este crucial. Diplomația nu se face doar de MAE, ci de toate reprezentările internaționale ale României. Este critic să ai ambasadori buni, dar aceștia trebuie susținuți de miniștrii buni, parlamentari buni, de oameni politici redutabili internațional.

Țara noastră nu are grijă de oamenii care s-au școlit și au crescut profesional, fiind capabili să o reprezinte. În cele mai multe cazuri, oamenii buni s-au dezvoltat pe cont propriu, fără sprijinul țării. Majoritatea statelor dezvoltate își cultivă elitele profesionale, nu doar în funcția publică, ci în general. De ce credeți că România are o reprezentare redusă în funcții de top management la nivel global? Nu pentru că nu avem români buni, ci pentru că nu există vreo politică constantă de a-i sprijini. Și asta înseamnă lipsa de gândire pe termen mediu și lung, lipsa ambiției de a ne ocupa un loc mai apăsat la masa negocierilor internaționale. Am tot fost întrebat, chiar de colegi, cum am obținut lucruri în diferite negocieri, mai ales acum pe PNRR când am adus cei 3 mld de euro spre țară.

Vă spun sincer, tot ce am învățat, atât în cei 12+4+1+1+6 = 24 de ani de studii (școală, licență, studii aprofundate, master, doctorat), cât și în cariera profesională de peste 25 de ani de muncă la nivel național și internațional, ajută. Reputația și relațiile personale, ajută. Nu există alte rețete sau scurtături, decât profesionalismul și experiența. Și ideal ar fi dacă am avea și consecvență, pentru că nu poți performa cu adevărat dacă schimbările survin la câteva luni.

A treia remarcă, trebuie să spun și aici, am spus-o și în podcast, politica este și trebuie să fie cea mai faină meserie din lume. Politica este despre a servi cetatea, despre a munci zi de zi pentru ca României și românilor să le fie mai bine. Politica este o profesie de vocație, cum este sănătatea sau educația. Veți spune, la noi, azi, suntem foarte departe de această realitate.

 Nu contest că mulți dintre cei care vă reprezintă sunt lipsiți de vocație, ba mai mult, activează doar pentru că nu se pricep la nimic și își extrag rente din politică mai degrabă. Nu contest că sunt mulți lipsiți de onestitate, puși pe căpătuială sau cu o fibră morală deșirată. Nu contest că sunt mulți doar atrași de putere, nu doar materială, ci de ideea de control," mai scrie Pîslaru. 

"Șobolăneala" din politică 

"Dar trebuie să avem speranță și vă spun ca să rămână spus – nu toți sunt la fel. Există politicieni onești, profesioniști, care servesc România într-un mediu mocirlos, urât și cu multă șobolăneală. Nu doar într-un partid sau altul. Evitați extremele. Fiți moderați în evaluări. Am fost întrebat și vă zic vouă – există pesediști buni, care își servesc comunitățile locale bine și pun interesul acestora mai presus de interesul lor. Așa cum există rebuturi în partide care poate vă plac mai mult.
Pentru a vă cultiva politicieni mai buni, fie susțineți prin tot ce puteți pe cei cu care rezonați, fie implicați-vă chiar voi. Orice vorbă bună, gând cald, strângere de mână când îi vedeți pe stradă contează enorm. Tuturor celor care m-ați încurajat în aceste luni, vă sunt eminamente recunoscător, mi-ați dat energie în momente tare grele, în care cu tot idealismul meu, simțeam că rulez în gol. Vă mulțumesc tare mult.

Am plecat de la salarizare și textul a curs înspre o mărturisire cam emoțională referitor la cum văd eu politica din România.

Concluzionând, cred că este corect să spunem că o parte dintre cei ce conduc țara nu își merită banii nici la cât sunt plătiți azi. Este corect până la un punct să ceri solidaritatea politicienilor cu cei care o duc greu, pe salarii și pensii la limita subzistenței. Dar cu toții vrem conducători buni, pentru că de ei depinde soarta țării. Iar dacă vrem conducători buni, nu putem fi ipocriți sau populiști. Repet, suntem prea săraci să nu alegem profesioniști și oameni care chiar au vocația de a servi și ridica țara.

Și da, politicienii au familii și este un sacrificiu important să iei din acel timp. Nu mă vait, dar fără ca soția mea să aibă grijă de cei 4 copii mult mai mult decât am putut eu să o fac, nu aș fi putut să servesc țara, să vă servesc, să muncesc de dimineața până seara târziu pentru români. Nu trebuie să mă credeți, nu am nevoie de laude, doar că pentru cei care vor să audă, o spun totuși. "À bon entendeur, salut !"
Le cer iertare pentru absență și le mulțumesc mult soției mele Livia și copiilor mei Filip, Andrei, Paul și Teodor pentru răbdare și susținere. Voi sunteți sursa mea de energie și averea mea enormă pe care nimic material nu o poate înlocui," a încheiat Pîslaru.