EXCLUSIV Bătălia pentru liceele de top și prețul excelenței. Prof. dr. Fedorca: „Nu trebuie să alergăm după himera unor branduri”

Autor: Loredana Iriciuc

Prof. dr. Liliana Toderiuc Fedorca, director în cadrul Ministerului Educației și Cercetării și profesor cu o experiență de 28 de ani la catedră, demontează acest mit al succesului garantat exclusiv de numele școlii. Experta atrage atenția că succesul educațional constă, de fapt, în compatibilitatea dintre nevoile copilului și mediul liceal.

„Îmi doresc ca voi să intrați la liceele unde voi gândiți că vă potriviți cel mai bine, acolo vreau”, este mesajul pe care cadrul didactic îl transmite constant elevilor săi.

Ea observă că această vânătoare de „etichete” nu reflectă neapărat realitatea calității actului educațional, care este prezent și în liceele considerate mai puțin „titrate”. „Nu trebuie să alergăm mereu după himera unor branduri, unor nume glorioase”, subliniază oficialul la DC Edu, emisiune moderată de Sorin Ivan, și spune că „nu e o tragedie dacă nu intri la liceul X sau Y din vârful piramidei”.

Experiența de la catedră a dovedit că „toate liceele bucureștene sunt foarte multe în care se învață la fel de bine, în care profesorii sunt la fel de dedicați”. De altfel, reprezentantul ministerului punctează clar că „nu cred că este fenomenul atât de dezvoltat cum este la București al acestei căutări după primele două licee din top și să realizăm, să facem o tragedie că n-am intrat acolo”. Elevul trebuie să ajungă exact acolo unde îl poziționează „efortul depus în toți cei nouă ani pe care îi are de școală înainte”.

Efortul invizibil din spatele medaliilor

Dincolo de bătălia pentru admiterea la liceu, la celălalt capăt al spectrului educațional se află copiii care aleg drumul ultraperformanței, al olimpiadelor internaționale. Însă, contrar percepției publice, o minte sclipitoare nu este suficientă pentru a aduce aurul acasă.

„Faptul că elevul vine cu un talent sigur contează, înzestrarea naturală contează foarte mult, dar este doar începutul, primul pas spre performanță”, explică prof. dr. Liliana Toderiuc Fedorca.

Drumul de la potențial la medalie este presărat cu renunțări pe care puțini tineri ar fi dispuși să le facă. Inteligența îți deschide ușa, dar, așa cum afirmă oficialul, „nu treci pragul dacă nu ai o dispoziție la a realiza un efort susținut pe o perioadă de ani de zile, pentru că rezultatele nu se obțin imediat”.

Profesorul de la clasă joacă un rol important pentru că pune baza, iar ulterior, dascălii dedicați „se dedică pentru ore de pregătire suplimentară atunci când descoperă că un elev are predispoziție către excelență”.

Pentru a atinge aceste culmi, familia devine pilonul de susținere fără de care arhitectura succesului s-ar prăbuși. „Parteneriatul școală-familie este clar fundamental”, atrage atenția reprezentanta ministerului. De ce? Pentru că efortul necesar este colosal, „cu totul altceva decât performanța școlară propriu-zisă la examene”, iar „dacă elevul nu e încurajat din familie, nu găsește un cadru al preocupării pentru educație și performanță”. Performanța olimpică presupune „renunțări la multe alte plăceri pe care colegii lor le au, o sacrificare să zicem a unor bucurii ale copilăriei”.

Răsplata statului pentru sacrificiile copilăriei

Până nu demult, eforturile tinerilor olimpici români erau recompensate cu sume modice, stârnind adesea indignarea publică. În prezent, însă, lucrurile s-au schimbat radical, iar recunoașterea meritocrației a fost transpusă în hotărâri guvernamentale. Ministerul Educației gestionează cu rigurozitate acest proces de validare și recompensare. Conform datelor oficiale, în lista competițională a ministerului sunt recunoscute 49 de competiții internaționale.

Dintre acestea, statul „finanțează 43 de competiții și atunci răspunde și de selecția lotului reprezentativ”, în timp ce alte șase, inițiate de ONG-uri (cum este cazul competiției de robotică First Tech Challenge din SUA), sunt recunoscute de minister deoarece îndeplinesc „toate condițiile de rigurozitate a performanței”.

Pentru tinerii care ajung pe podiumurile mondiale și își sacrifică timpul liber, Ministerul Educației oferă stimulente consistente. Prin hotărâre de guvern emisă în anul 2024, performanțele internaționale de top sunt răsplătite pe măsură.

„De exemplu, pentru aur absolut sunt 20.000 de lei”, a precizat prof. dr. Liliana Toderiuc Fedorca, sumă considerată „foarte bună și pe deplin meritată”. O inovație lăudabilă a acestui sistem de recompensare este echitatea aplicată echipei din spatele elevului: nu doar elevul încasează acest premiu, dar și profesorii pregătitori și școala. „Fiecare elev primește premiul cuvenit... iar unitatea de învățământ primește pentru fiecare elev același cuantum ca și elevul”, a explicat reprezentanta ministerului, gest care are „o valoare în primul rând morală de recompensare a unor eforturi extraordinare”.

Meritocrația școlară: Un model care ar putea salva viața politică a României?

Acest nivel de performanță, atins prin inteligență și muncă brută, a generat o reflecție interesantă în cadrul interviului: dacă sistemul competițional școlar este atât de curat, nu ar putea el să inspire și funcționarea statului? Realizatorul emisiunii a întrebat dacă „nu am putea muta modelul ăsta al performanței și în viața politică... pentru că există potențial și speranța... ca meritul să iasă la suprafață, ca meritocrația să fie sensul nostru de evoluție”.

Ca răspuns, directorul din Ministerul Educației a dat asigurări că „școala românească se străduiește să-i educe în sensul meritocrației”. Dincolo de valul constant de critici legate de tăieri bugetare, austeritate și lipsuri materiale cu care se confruntă sistemul, școala livrează cetățeni de elită dintr-un motiv foarte simplu: implicarea excepțională a dascălilor.

„Sistemul este uriaș, este de o importanță colosală”, afirmă oficialul și spune că „mai avem multe de făcut”, dar „elevii noștri performează pentru că resursa umană până la urmă este cea mai importantă”.

Este victoria incontestabilă a unor „oameni dedicați și foarte bine pregătiți”, acei profesori care se trezesc în fiecare dimineață animați de iubirea pentru elevi și pentru catedră și care dovedesc că schimbarea societății, de la mediocritate la excelență, începe, invariabil, cu un profesor bun la clasa potrivită.