”Vă supunem atenției o situație generată de noile reglementări fiscale introduse prin Legea nr. 141/2025, în vigoare de la 1 august 2025, care ridică serioase semne de întrebare privind echitatea socială și...

Statul impune contribuții de sănătate de 10% pentru: pensionarii cu venituri peste 3.000 lei (1.960.804 persoane); beneficiarii legilor speciale – veterani de război, revoluționari etc. (141.376 persoane); șomerii indemnizați (44.090 persoane); persoanele cu venit minim de incluziune (323.542 persoane); mamele aflate în concediu de acomodare sau de creștere și îngrijire copil (127.054 persoane). În schimb, persoanele aflate în detenție sau arest preventiv (18.168 persoane) rămân asigurate medical fără plată, indiferent de natura condamnării sau de eventuale venituri. Este aceasta o măsură justificată moral și social?”.

Semnalarea vine din partea unui sindicat-Forța Legii-care ar fi trebuit să dea și răspunsuri după semnele de întrebare pe care le ridică.

În primul rând, trebuie lămurit dacă este adevărat că ”persoanele aflate în detenție sau arest preventiv rămân asigurate medical fără plată, indiferent de natura condamnării sau de eventuale venituri”, așa cum scrie Forța Legii. Sau e doar un artificiu retoric, o exagerare a autorului textului, menită să stârnească emoție, fără o bază reală? În textul legii, la excepții, figurează, e drept, și ”persoanele aflate în detenție sau arest preventiv”. Dar restul frazei ”indiferent de natura condamnării sau de eventuale venituri” nu se regăsește în textul publicat în MO.

Adăugirea făcută de Forța Legii ar fi importantă, dacă ar fi reală, fiindcă la veniturile din chirii sau dividende se plătește CASS. Ce alte venituri ar putea avea persoanele aflate în detenție sau arest preventiv? Salariul de deținut? Indemnizația de membru în CA-ul închisorii? Iar lipsirea de servicii medicale a persoanelor aflate în detenție e asimilabilă torturii. Nu cred că asta își dorește Forța Legii.

Cât despre principiile pe care este așezat sistemul Asigurărilor Sociale de Sănătate, acestea nu se mai respectă de multă vreme. În 1997, când a fost introdus modelul german de finanțare a Sănătății, așa numitul sistem Bismark, contribuția era de 15% din salariul brut: jumătate plăteau angajații, jumătate angajatorii. Pensionarii, dacă ar fi fost să contribuie la Sănătate, ar fi trebuit să plătească 7,5 procente din venituri, adică din pensie. Pentru categoriile exceptate ar fi trebuit să contribuie statul (contribuția veteranilor să o plătească MApN, cea a deținuților, Ministerul Justiției, cea a pensionarilor, Ministerul Muncii etc). Iar administrare Caselor de Asigurări ar fi trebuit să o facă reprezentanții finanțatorilor și ai beneficiarilor. Adică să fie administrate resursele CNAS de către o structură tripartită, numită de patronate, sindicate și guvern. Așa cum s-a și întâmplat, de fapt, până în 2006.

Dacă guvernul s-a lăcomit atunci și a preluat integral controlul Caselor de Asigurări, să dea răspunsul acum, tot singur, la nemulțumirile asiguraților.

Google News icon Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News