Un grup de cercetători de la Universitatea din Massachusetts Amherst (Statele Unite) a reconstituit temperaturile istorice din Groenlanda din ultimii 2.000 de ani, pentru care a colectat şi analizat mostre de sedimente dintr-un lac.
Popoarele nordice s-au stabilit în 985 în aşa-numita Aşezare Estică din sudul Groenlandei, unde au curăţat pământul şi au plantat iarbă pentru păşunatul vitelor, ajungând la un maximum de aproximativ 2.000 de locuitori. Însă, după circa 400 de ani, sistemul creat de ei s-a prăbuşit destul de rapid.
Teoria frigului, demontată
Până în prezent, s-a crezut că motivul a fost o scădere a temperaturilor, asociată cu Mica Glaciaţiune, coloniile devenind astfel nesustenabile, însă noul studiu publicat în Science Advances contrazice această teorie.
Echipa de oameni de ştiinţă a studiat modul în care s-a modificat clima în apropierea fermelor nordice. Pentru aceasta, cercetătorii, conduşi de Raymond Bradley de la Universitatea din Massachusetts Amherst, s-au deplasat la Lacul 578, situat lângă o veche fermă nordică, unde au petrecut trei ani colectând mostre de sedimente.
Ei au analizat apoi probele, în căutarea a doi markeri. Primul, o lipidă cunoscută sub numele de BrGDGT, care poate fi folosită pentru aflarea temperaturii. "Dacă este disponibilă o înregistrare suficient de completă, modificarea structurii lipidelor poate fi direct legată de schimbarea temperaturii", a explicat Isla Castańeda, coautoare a studiului.
Cel de-al doilea marker este derivat din stratul ceros al frunzelor plantelor, pe baza căruia poate fi determinată rata la care ierburile şi alte plante utilizate la creşterea animalelor au pierdut apă prin evaporare.
"Ceea ce am descoperit este că, deşi temperatura nu s-a modificat considerabil pe parcursul existenţei aşezării nordice din sudul Groenlandei, ariditatea a a crescut în timp", a declarat Boayand Zhao, cercetător la Brown University din Rhode Island.
Fermierii nordici au fost nevoiţi să-şi hrănească animalele cu furaje depozitate şi, chiar şi într-un an bun, animalele erau adesea atât de slăbite încât trebuiau să fie mânate pe pajişti imediat ce zăpada se topea primăvara.
În aceste condiţii, consecinţele unei secete prelungite, alături de alţi factori de presiune, economici şi sociali, ar fi putut înclina balanţa suficient pentru a face Aşezarea Estică nesustenabilă, scrie Agerpres.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
