Situația fiscală a României nu este doar dificilă; este o constrângere structurală care definește toate alegerile politice și sociale. Următorul tabel prezintă evoluția cheltuielilor publice și a deficitului, ilustrând “motorul” expansiunii bugetare.

Tabel: Evoluția Deficitului și a Principalelor Capitole de Cheltuieli (miliarde RON)

Concluzia cheie din date: Bugetul este tras în direcții opuse de trei forțe majore:

Forța Socială (Pensii, Salarii, Sănătate) – tracțiune ascendentă constantă.

Forța Geopolitică (Apărare) – creștere accelerată post-2022.

Forța de Piață (Dobânzile) – capitolul cu cea mai alarmantă rată de creștere (s-a triplat între 2019-2025), reflectând costul riscant al deficitului.

Povestea nu este una a cheltuielilor care cresc, ci a unor cheltuieli care cresc mai repede decât capacitatea economică de a le acoperi. Acest decalaj se numește deficit.

II. Spirala Paradoxală: Fiecare Actor Rațional, Rezultatul Colectiv Irațional

Aici se află miezul dramei noastre. Fiecare grup social sau politic acționează pe baza unor interese și cereri legitime, dar suma acțiunilor lor duce la o tragedie colectivă. Aceasta este o criză a rațiunii colective.

Putem structura această criză în Cinci Incertitudini care se alimentează reciproc:

1. INCERTITUDINEA SOCIO-ECONOMICĂ: Cereri legitime vs. Tortul bugetar fix

Sindicatele cer salariu minim mai mare pentru inflație – legitim.

Pensionarii se revoltă împotriva plafonării – legitim.

Paradoxul: Bugetul este un joc cu sumă nulă. Satisfacerea acestor cereri fără o creștere economică reală înseamnă doar realocarea durerii: mai mult la pensii = mai puțin la investiții/sănătate sau mai multe taxe.

2. INCERTITUDINEA POLITICĂ: Ciclul scurt electoral vs. Reformele pe termen lung

Partidele de guvernământ cer investiții (uneori fictive) pentru a-și menține clientela electorală.

Opoziția cultivă nemulțumirea, promițând "pedepsirea vinovaților" și soluții mistice, fără un plan real de guvernare.

Paradoxul: Niciun politician nu se simte îndemnat ca să facă ceva rațional pe termen lung (reforme dureroase), atunci când el știe că va fi pedepsit la urne, pe termen scurt.

3. INCERTITUDINEA GEOPOLITICĂ: Securitatea vs. Bancruta

Partenerii strategici (NATO) cer creșterea cheltuielilor militare – absolut necesară și legitimă.

Paradoxul: Aceasta este o cheltuială forțată, neprevăzută, practic o "taxă de război", pe care o economie deja bolnavă – ca a noastră – o suportă cu greu.

4. INCERTITUDINEA FISCALĂ: Medicul care otrăvește pacientul

Guvernul (Bolojan), în panica de a reduce deficitul, crește taxe și impozite. Paradoxul: Într-o economie slabă, creșterea taxelor poate reduce veniturile bugetare: prăbușește consumul, provoacă falimente, descurajează investițiile și încurajează evaziunea.

5. INCERTITUDINEA SOCIALĂ FINALĂ: Lipsa de Încredere – Cimentul Crizei

Ura față de instituții și corupția generalizată (de la "mare" la "mică") este cimentul care întărește toate celelalte crize.

Efectul: Cetățenii nu mai cred că banii lor sunt folosiți corect. De ce să mai accepte vreo măsură de austeritate, atunci când văd că resursele se pierd? Această lipsă de încredere este obstacolul suprem la orice soluție.

III. Care sunt șansele noastre? O evaluare realistă

Șansele sunt foarte proaste pe termen scurt, dar există o cale îngustă și abruptă pe termen lung.

Scenariul Pesimist (Cel mai probabil pe termen scurt):

Continuarea spiralei actuale. Măsuri pompieristice, deficit imens, economie în stagflație (recesiune + inflație), explozia tensiunilor sociale. România intră într-un ciclu de instabilitate cronică, pierzându-și oportunități istorice (fonduri UE, relocalizări de investiții).

Scenariul Optimist (Posibil, dar puțin probabil – necesită voință eroică):

Apariția unui consens național asupra gravității situației și a necesității unor sacrificii echitabile. Ieșirea din criză nu este o problemă tehnică (soluțiile sunt cunoscute), ci una de voință politică și de încredere.

IV. Cum pot fi îmbunătățite șansele? Agenda unui „Pact Național”

Ieșirea necesită schimbarea jocului de la suma zero la un proiect comun. Iată elementele unui posibil pact:

Un Acord de Coabitare Națională (PACTUL):

Principalele partide (guvern și opoziție) ar trebui să semneze un acord care să înlăture disputa politică de la reformele critice, pentru următorii 10-15 ani. Opoziția trebuie să sprijine, nu să saboteze, reformele necesare (pensii, sănătate, justiție) în schimbul unui rol în monitorizarea implementării, și chiar prin implicarea ei la actul guvernării.

O Comisie Tehnică Independentă pentru Reforme:

Un grup de experți recunoscuți (nu politicieni) ar elabora proiectele de lege pentru reformele esențiale. Parlamentul le-ar vota în bloc, fără amendamentele de partid care le golește de substanță.

Comunicare Brutal de Sinceră și Educație Civică:

Este nevoie de un discurs istoric către națiune: "Aveți dreptate să cereți mai mult. Dar vă minte acela care vă spune că putem avea totul acum. Fiecare leu în plus la pensii înseamnă un leu în minus la un spital. Alegerea este între a ne jefui reciproc acum sau de a construi împreună pentru copiii noștri." Acest mesaj trebuie repetat la nesfârșit.

Justiție și Lupta Anticorupție ca Prioritate Absolută:

Fără restabilirea încrederii că banii publici sunt folosiți eficient și cinstit, niciun pact nu va funcționa. O justiție independentă și eficientă este singurul medicament care poate vindeca boala de bază a României.

Focus Total pe Creșterea Economică, nu pe Redistribuire:

În loc să ne certăm cum să împărțim un tort care se micșorează, să ne concentrăm toată energia pe mărirea tortului. Asta înseamnă:

Atragerea investițiilor prin predictibilitate, nu prin scutiri fiscale.

Susținerea antreprenorilor români.

Absorbția impecabilă a fondurilor UE pentru infrastructură și energie.

V. Concluzie Finală: Baza Speranței

Șansa noastră nu stă într-un salvator mesianic, ci în capacitatea colectivă de a privi în ochi acest adevăr dureros. Luciditatea este primul și cel mai necesar pas către orice soluție.

Speranța autentică nu vine din ignorarea pericolului, ci tocmai din recunoașterea lui clară – așa cum încercăm să facem în această analiză – și din voința de a acționa în cunoștință de cauză. Faptul că există oameni care înțeleg complexitatea și gravitatea situației este cel mai solid temei pentru optimism. Și nu în ultimul rând, căutarea răspunsurilor va trebuie să fie, pentru toți cetățenii României, victoria tuturor împotriva iresponsabilității și a iluziei.

VEZI ȘI: Ceas din colecția regizorului Francis Ford Coppola, vândut la o licitație din New York

Google News icon Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News