De ce vânzarea Napolact către grupul maghiar Bonafarm ar fi un risc strategic

Autor: Alexandra Firescu

Grupul maghiar Bonafarm vrea să preia Napolact. Tranzacția ridică semne de întrebare în statul român, la nivelul Consiliului Concurenței.  În prezent, Napolact aparține FrieslandCampina România, iar preluarea de către grupul machiar ar putea influența semnificativ structura pieței locale a lactatelor, arată raportul privind concurența în sectoare-cheie, lansat de Consiliul Concurenței. Sursa citată precizează că piața este caracterizată printr-un grad ridicat de fragmentare și o simetrie relativă a costurilor, ceea ce face ca preluarea unui brand puternic să schimbe rapid dinamica competițională.

Vânzarea Napolact către Bonafarm, risc strategic? 

Tranzacția Napolact către Bonafarm a fost privită cu reticență, încă de la început, la nivel guvernamental. Statul român analizează operațiunea nu doar ca pe o simplă schimbare de proprietate, ci și ca pe un posibil risc strategic. Discuția s-a mutat, astfel, din zona concurențială către o agendă mai largă, care include securitatea economică și influența geopolitică.

Sebastian Burduja, consilier al premierului Ilie Bolojan, a cerut ca dosarul să fie supus unei evaluări aprofundate de către Comisia pentru Examinarea Investițiilor Străine Directe (CEISD), alături de un raport de specialitate și avize din partea SRI și SIE. Solicitarea sa vizează clarificarea unor potențiale riscuri de natură strategică pentru România.

Proprietarul Bonafarm, apropiat de Viktor Orban

În centrul acestor îngrijorări se află profilul grupului Bonafarm și, mai ales, al proprietarului său: Sándor Csányi, omul cu cea mai mare avere din Ungaria, estimată la aproape 2 miliarde de euro, cunoscut pentru proximitatea sa față de premierul Viktor Orbán.

”Legăturile sale strânse și documentate cu premierul Viktor Orbán indică un model economic în care marile conglomerate nu acționează independent de agenda politică a guvernului, ci devin, în esență, instrumente pentru proiectarea puterii economice și politice a statului maghiar în regiune” a explicat Sebastian Burduja. 

Prin urmare, opoziția statului român nu se limitează la aspecte comerciale, ci privește potențiala folosire a unor active strategice drept pârghii geopolitice într-un context regional sensibil.

Evaluarea tranzacției este în desfășurare, iar decizia finală va depinde de concluziile instituțiilor implicate.