Cu cine discută americanii?

Flaviu Predescu / 20 ian 2017 / 15:32 Salveaza PDF Comentarii

"S-a mai dus un mit – acela că „te vor sau nu te vor americanii". Capcana în care am căzut ca popor, de multă vreme, este să credem că tot ce facem trebuie să fie pe placul americanilor", scrie Flafiu Predescu într-o analiză pentru DC News.

În mentalul nostru colectiv arhetipul „american" nu este atât de mult asemuit valorilor statelor unite, cât mai ales unei raportări la un Supra Eu, o conștiință comună, ca o formă atotputernică de control și protecție care ne guvernează viață. În funcție de această putere nedefinită, percepție pe care singuri ne-am format-o, tragem concluzii de multe ori pripite, fără legătură cu realitatea.

Dincolo de relațiile noastre diplomatice cu Statele Unite ale Americii, care traversează aproape un secol și jumătate, România a reconstruit cu adevărat relația cu SUA începând din 1990. Fie că a fost vorba despre acordarea Clauzei națiunii celei mai favorizate sau de parteneriatele militare și procesul aderării noastre la NATO, România are o relație corectă și mai ales de „win-win" cu Statele Unite.

Ce poate fi supărător însă, dar asta ține tot de partea românească a baricadei, este că, în virtutea relației cu SUA, sunt unii de-ai noștri care s-au interpus unor canale de comunicare și și-au arogat superlative de amiciție în relația cu SUA. Iar ce este și mai supărător, faptul că deși sunt mai mulți oameni politici de stânga care au consolidat relațiile cu SUA, se acreditează uneori ideea că Stânga românească nu ar fi pe placul americanilor. Este o gogoriță cât roata carului.

[citeste si]

La baza inițierii și apoi consolidării parteneriatului strategic cu Statele Unite ale Americii stau pe de-o parte oameni ca Ion Iliescu, Adrian Năstase, Ioan Mircea Pașcu, George Maior etc, dar și oameni ca foștii președinți Emil Constantinescu și Traian Băsescu și mulți alții, mai mici sau mai mari, mai cunoscuți sau nu. Asta arată, cumva, că atunci când a fost vorba despre interesele României, politicienii de la putere, au înțeles bine care este drumul țării pentru o a obține o securitate mai fermă dar și o racordare la valori democratice. Nu întâmplător, George Maior dedică volumul „Noul Aliat" – „colegilor rămași anonimi din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Externe și serviciile de informații – care au lucrat pentru ca obiectivul strategic cel mai important al României de după 1989 să devină realitate și cărora puțini le recunosc meritele".

Un alt aspect ține de precizarea că nu sunt de vină americanii pentru că unii de-ai noștri s-au erijat (șoptit) în purtători de mesaj ai SUA. Au făcut-o, desigur, pe canale subterane, niciodată la vedere. Din păcate, mulți i-au crezut sau le-au dat prea mare însemnătate și așa ne-am trezit cu niște auto-intitulați supra-prieteni ai SUA, care și-au creat o imagine de „preferați".

Apoi, încă o greșeală pe care o facem, este că interpretăm și analizăm exagerat mesajele ambasadorilor SUA la București. Filozofia diplomației americane este una foarte simplă, la nivel oficial SUA întotdeauna discută și susțin public pe aceia care sunt la putere într-un stat. Americanii sunt însă foarte atenți la corectitudinea partenerilor pe care îi au. Alte aspecte țin de „mitologie" iar cimitirele sunt pline de oameni de neînlocuit.

Tocmai de aceea, vizita lui Liviu Dragnea în SUA, reprezintă doar un început care probabil pregătește, la un moment potrivit, o vizită oficială peste Ocean. Un prim contact a fost binevenit, încă dinainte ca Donald Trump să-și preia funcția, iar el este în interesul României. Ridicarea vizelor și alte aspecte care țin de interesele noastre sunt parte a unui proces în care e un „must" ca decidenții se întâlnească. În țara lobby-ului întâlnirile informale contează decisiv. Practic așa se creează o legătură.

Adevărat fie și aspectul că pentru această întâlnire s-ar fi plătit și iarăși spune ceva despre psihologia americană. Acest mod de a gândi stă la baza celei mai consolidate democrații. Ce criterii ar fi trebuit să se aplice pentru selecția participanților la un dineu, la care un om ales, nu devenise încă oficial președintele în exercițiu al SUA? Atât românul cât și omul politic Liviu Dragnea ar merita apreciat, nu hulit pentru că a fost acolo. Dar câți dintre noi știu că americanii nu împart românii în „stânga" și „dreapta" și în emoții pozitive sau negative pe care noi, român cu român le avem unii față de ceilalți? SUA discută doar cu poporul, prin intermediul celor care-l reprezintă.

Te-ar putea interesa







Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?

Copyright 2020 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate.


dcn.n-nxt.24