EXCLUSIV  Statul roman nu este naiv ci neputincios

mircea.cosea / 12 aug 2017 / 11:15
Salveaza PDF Print Comentarii

România va pierde lupta cu multinaționalele, avertizează analistul Mircea Coșea. Autoritatea guvernului este limitată la 47% din cifra de afaceri realizată în țară, restul fiind partea corporațiilor transnaționale. Acestea folosesc mijloace legale de evitare a taxelor, nici măcar directiva europeană a Bruxelles-ului nereușind să stopeze fenomenul.

Deși sunt necesare noi impozite și taxe, speranța introducerii lor la bănci și multinaționale nu este reală, susține prof. Coșea, într-o analiză scrisă pentru DCNews. Guvernul Tudose spune că vrea să fiscalizeze evaziunea legalizată in facto prin regulile, cutumele și chiar legislația internațională.

Ungaria a încercat suprataxarea capitalului străin, dar reechilibrarea economiei nu a mai fost posibilă decât prin acceptarea condițiilor politice impuse de Rusia, pentru a compensa cu capital rusesc.

Nici varianta creșterii veniturilor statului prin creșterea salariilor și pensiilor nu va avea succes, scrie Mircea Coșea. Consumul generat de creșterile de venituri se realizează din importuri. Acest mecanism duce la cedarea unor procente de creștere unor economii străine, prin deficitul balanței comerciale.

Iată, integral, analiza scrisă de prof. Mircea Coșea:

Statul roman nu este naiv ci neputincios

De la venirea Guvernului Mihai Tudose mediul economic românesc a devenit extrem de ocupat cu analiza și discutarea unor stranii și nemaiîntâlnite propuneri de politică fiscală . Fie impozitul pe gospodării, impozitul pe cifra de afaceri, impozitul de solidaritate sau plata contribuțiilor la angajator, toate acestea au șocat nu numai pentrucă nu se aflau în programul de guvernare dar și pentru că au fost repede abandonate pe principiul enunțat chiar de către domnul prim ministru " discutat și uitat".


Cred că înainte de a acorda atenție viabilității fiecăreia dintre propunerile făcute ar trebui să acordăm atenție altui aspect, acela a tipologiei acestor propuneri. Dacă ne referim la păreri autorizate, cum ar fi cea a lui Jean Tirole- laureat al premiului Nobel-, am putea afirma că toate aceste măsuri se încarează în așa numita tipologie a "exotismului fiscal". ( Jean Tirole : " Financial Crises Liquidity and the International Monetary System" 2002). Exotismul fiscal se caracterizează prin promovarea unor politici cu caracter special, chiar de unicitate, necesare pentru rezolvarea unor probleme particulare și temporare ale unor zone, arii sau comunități economice aflate în situații fortuite.


Nu este greu de constatat că actuala economie românescă se află într-o situație fortuită, în strictul sens al dicționarului, adică în situația în care se vede în dificultate bugetară deoarece programul de guvernare nu a prevăzut incapacitatea potențialului economic național de a susține faraonicele promisiuni de creșetere a veniturilor. Că nu a prevăzut deloc sau că a prevăzut eronat nu mai are nicio importanță. Realitatea cere guvernului să înceapă de urgență căutarea și găsirea fondurile necesare pentru respectarea promisiunilor făcute.
Din acest moment al începerii " acțiunii de căutare" a veniturilor necesare apreciz că inevitabil intrăm în zona exotismuliui fiscal, fiscalitatea clasică ne mai fiind aptă să ofere soluții. Chiar domnul prim ministru recunoaște acest lucru declarând că: " Pompierii costă, salvarea costă, spitalul costă. Numai din impozitul pe venit nu țin toate astea". Dacă mai adăugăm și creșterile de salarii , de pensii și alte cadouri făcute electoratului, nici pe departe impozitul pe venit nu este îndestulător.

 

Se caută noi domenii pentru fiscalizare
Deși programul de guvernare a susținut că nu vor fi introduse noi impozite și taxe, nevoia de bani va obliga luarea unor măsuri în acest sens dar nu prin mărirea cotelor de impozitare a actualelor dări ci prin introducerea unor noi impozite și taxe asupra domeniilor parțial sau deloc acoperite de fiscalitate. Surse importante de venit la buget, dar încă ne atrase ,sunt deja identificate și nu sunt reprezentate doar de evaziunea clasică ( tutun, alcool, fructe, legume, flori, medicamente, cereale și panificație..) ci și de o evaziune " legală" reprezentată de firmele cu capital străin ce funcționează pe teritoriul românesc. Problema se identifică sui generis cu teoria optimizării fiscale sau a neimpozitării profitului la locul de producere a acestuia.

 

”Evaziunea”, legalizată de normele internaționale
Guvernul Tudose dorește, cel puțin declarativ, să fiscalizeze și această evaziune legalizată in facto prin regulile, cutumele și chiar legislația internațională. Actorii economici vizați direct sunt băncile și multinaționalele care nu sunt impozitate pe profit deoarece nu declară profit. Domnul prim ministru face chiar declarații ce ar putea fi interpretate ca un casus belli față de acestea : "Perioada romantică a trecut. Nimeni nu poate să înțeleagă că o instituție bancară poate să înregistreze pierderi în ani consecutivi. . Domniile lor au dovedit și o imaginație foarte debordantă de a-și externaliza profiturile. Nu mai merge... Să-și regândească strategia lor în România. .. Poate e cazul să le explicăm și celor care au impresia că statul român e un partener naiv că NU e așa ".
Cu tot respectul cuvenit unui prim ministru trebuie să-i spun domnului Mihai Tudose că statul român nu este și nu a fost niciodată naiv, ci doar neputincios în raport cu capitalul străin. A fost și este în continuare neputincios pentru că și-a distrus deliberat prin intermediul clientelismului politic adevăratul capital autohton care ar fi putut reprezenta o echilibrare a raportului de forțe pe piață, pentrucă nu a știut să degocieze aderarea la UE apărând propriile interese, pentrucă nu are niciun rol în dezvoltarea politicilor UE de luptă împotriva paradiselor fiscale.

De unde vine neputința statului român
Neputința vine și din faptul că, în ciuda voinței de a lupta, domnul prim ministru pleacă la lupta ca un călăreț fără cal. Autoritatea guvernului român, este limitată doar la cca. 47% din cifra totală de afaceri a companiilor înregistrate în România, restul de cca.49% sunt firme cu capital străin care pot oricând evita impozitul pe profit prin operațiuni legale de optimizare fiscală. Iată cum, domnul Mihai Tudose poate pleca la luptă ,în cel mai bun caz, călare doar pe un poney.
Deocamdată, atât la nivel european cât și mondial, actorul principal al modelului economic global neoliberal îl reprezintă multinaționalele (inclusiv sector bancar) iar forța lor se prelungește din ce în ce mai mult și mai repede din economie în politică. Încercările de limitare a acestei influențe la nivelul UE nu sunt deocamdată eficiente (Directiva Moscovici) și este puțin probabil ca ele să fie mai eficiente în România. Ungaria a avut astfel de încercări prin suprataxare capitalului străin dar reechilibrarea economiei nu a mai fost posibilă decât prin acceptarea condițiilor politice impuse de inputul necesar de capital rusesc.
Sunt argumente care mă determină să fiu sceptic față de capacitatea reală a guvernului de a schimba regula jocului în ceea ce privește fiscalizarea profitului capitalului străin. Intenția este salutară și merită toată considerația dar nu va avea rezultatele dorite.

 

Split TVA-măsură riscantă, pentru supraviețuire pe termen scurt


Este foarte posibil ca la fel de sceptic să fie și guvernul iar această campanie cu iz patriotard ar fi, de fapt, doar un mijloc de presiune asupra băncilor în vederea obținerii unor condiții mai bune pentru creditele pe care guvernul le ia aproape săptămânal de la bănci.
Conștientizarea faptului că aducerea unor venituri mai mari la buget prin impozitarea profitului capitalului străin ar fi puțin probabilă, împinge guvernul spre alternativa unor politici fiscale sau cvasifiscale- pe care le-am numit exotice- cu efect imediat asupra veniturilor. Una dintre aceste măsuri este Split TVA .
Nu reiau argumentele pro și contra ( predominant contra) referitoare la această măsură deoarece au fost excesiv discutate. Conform studiilor internaționale, măsura ar fi utilă în reducerea evaziunii dar cere o pregătire tehnică și profesională extrem de bună. Se semnalează și pericolul unor sincope prin lipsa de lichiditate și posibilitatea blocării ansamblului circuitului economic. În mod sigur, economia noastră nu este pregătită pentru introducerea Split TVA iar dacă guvernul insistă pentru a fi urgent introdusă este pentrucă speră să utilizeze temporar sumele acumulate în conturile TVA pentru acoperirea unor nevoi bugetare de plată a salariilor.
Split TVA este doar un episod în campania guvernamentlă de căutare de noi venituri. Cert, este o situație încordată și o disperare la nivelul bugetului ceea ce va determina apariția și a altor propuneri exotice. Majoritatea nu vor fi aplicate pe principiul "discutat și uitat" sau amânate sine die.

Concluzie tristă

O concuzie există însă și nu este deloc încurajatoare. O voi prezenta în trei puncte pe care le consider esențiale :
1. Dezechilibrul dintre sumele atrase la buget și necesarul de plata ca urmare a aplicării programului PSD-ALDE nu se va putea elimina prin menținerea actualului nivel al impozitelor și taxelor. Sunt necesare noi impozite și taxe dar speranța introducerii lor la bănci și multinaționale nu este reală. Guvernarea nu va putea invinge rezistența internă și externă a acestora. Este de așteptat ca modificări procedurale ale codului fiscal ( de tipul Split TVA) să prevaleze față de introducerea directă de taxe deoarece astfel de modificări pot pune la dispoziția statului ( temporar ) sume importante fără încărcarea gradului și nivelului de fiscalitate.
2. Viziunea guvernului asupra echilibrului bugetar și a politicilor fiscale este bazată pe principiul " suveicii fiscale" adică un transfer de fonduri de la buget la salariat/pensionar și invers, cu sumă nulă : se dă-se ia = se ia-se dă. Creșterile de venituri salariale se reîntorc la buget în mare parte pe calea impozitării (accizarea carburant, sumpire rovignetă, plafonări de indemnizații,etc) , a schimbărilor procedurale la codul fiscal ( trecerea plății contribuțiilor de la angajator la angajat), a raportului dintre creșterea veniturilor și reducerea puterii de cumpărare ( inflație produse alimentare, scumpirea utilităților,etc).
3. Menținerea creșterii economice prin stimularea consumului ca urmare a ridicării nivelului de venituri fără o corespondență reală în oferta din producția națională conduce la paradoxul cedării unor procente de creștere unor economii străine prin mecanismul dezechilibrării contului curent ( deficitul balanței comerciale). Pe cale de consecință, oricât ar reuși guvernarea să apropie nivelul veniturilor bugetare de necesarul de plată al salariilor și pensiior,diferența în defavoarea veniturilor se va menține datorită pierderii unei părți din creșterea internă prin deficitul contului curent.
Concluzie finală : menținând actuala viziune bazată pe echilibrarea bugetară prin sporirea colectării de fonduri de la aceiași masă de impozitare relativ stabilă și limitată, nu se va putea realiza o stabilitate bugetară nici pe un nivel de termen mediu. Soluția corectă este aceea a măririi masei de impozitare ceea ce înseamnă investiții și noi locuri de muncă.

VOTEAZA ARTICOLUL
   Pozitive: +12    Negative: -4

TOP STIRI CELE MAI...





Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?

Designed by PROGRAPHICS

Vezi versiunea de mobil a siteului

nxt.m