Orele remediale au devenit, în numeroase școli din România, un mecanism aplicat abuziv și fără respectarea regulilor stabilite prin metodologie. Un profesor și specialist în psihopedagogie atrage atenția că sistemul „a deraiat de la obiectivul real”.
Elevii sunt înscriși automat, părinții nu sunt informați, profesorii dau teme, deși acest lucru este expres interzis, iar programul suplimentar se transformă într-o presiune emoțională și pedagogică.
Profesorul și specialistul în psihopedagogie Petruț Rizea atrage atenția că sistemul „a deraiat de la obiectivul real”, acela de recuperare blândă și voluntară a decalajelor educaționale.
„Nu vorbim despre o activitate obligatorie, ci despre una oferită. Când devine impusă, nu mai este educație remedială, ci abuz administrativ”, afirmă el.
Prof. Petruț Rizea subliniază, încă de la început, natura juridică a programului:
„Nu poți obliga părintele să își înscrie copilul. Nu există nicăieri în metodologie o sancțiune dacă el refuză. De aceea vorbim despre voluntariat, nu despre constrângere”.
Cu toate acestea, numeroase școli au transmis părinților formulare prestabilite, fără opțiunea clară de refuz, sau au înscris copiii fără un acord explicit. Situația, spune specialistul, este „nu doar neregulamentară, ci profund nocivă pentru relația copil–școală”.
„Unii părinți m-au sunat spunându-mi că au aflat după fapt, nu înainte. Asta înseamnă încălcarea procedurii de informare. Școala nu poate înlocui decizia familiei”.
Profesorul atrage atenția că orele remediale nu pot fi transformate într-un al doilea orar de tip școlar:
„Conceptul de remedial nu a însemnat niciodată ore suplimentare identice cu cele din trunchiul comun. Remedialul înseamnă recuperare, reexplicare, sprijin individualizat, nicidecum lecții noi sau presiune”.
Derapajele din teren sunt însă evidente, spune el: „Am văzut planificări în care copilul învață conținuturi noi la remedial. Asta este ilegal. Programa nouă se face în timpul școlii, nu după”.
Vezi și: Cum să crești copii de succes în 2025? Lavinia Stan, la Părinți Prezenți / VIDEO
Una dintre cele mai grave abateri semnalate se referă la temele date copiilor, deși ele sunt interzise explicit.
„Remedialul nu are voie să implice teme pentru acasă. Scrie clar. Nu poți transforma recuperarea într-un al doilea set de sarcini. Dacă elevul pleacă de la remedial cu un teanc de exerciții, atunci am ratat esența”.
De asemenea, profesorii nu pot introduce evaluări formale: „Nu se dau note, nu se dau calificative, nu se trece nimic în catalog. Remedialul nu se transformă în instrument de presiune sau clasificare”.
În practică, însă, Petruț Rizea explică faptul că unii elevi ajung să fie penalizați la orele obișnuite pentru că nu fac față volumului suplimentar.
„Am avut părinți care mi-au spus: copilul a fost certat pentru că nu a terminat tema de la remedial. Așa ceva nu este doar greșit, este profund nedrept”.
Rizea avertizează că recuperarea nu trebuie să extindă ziua școlară până la punctul de colaps emoțional:
„Nu poți pune copilul să înceapă la 7:30 și să termine la 18:00 în numele remedierii. Asta nu mai este corecție educațională, este supraîncărcare”.
El insistă că programările trebuie ajustate astfel încât orele suplimentare să fie integrate natural în orar și acceptate de elev, nu impuse: „Recuperarea are sens doar dacă este trăită ca sprijin, nu ca pedeapsă”.
Profesorul formulează, în final, o recomandare directă managerilor de școli: „Nu vă grăbiți să bifați remedialul. Informați părinții, ascultați-i, explicați-le. Și, mai ales, puneți copilul în centru, nu regulamentul pe hârtie”.
El reamintește că scopul nu este „performanța cu orice preț”, ci recuperarea în ritm propriu: „La remedial căutăm copilul, nu perfectul. Dacă îl pierdem pe drum din cauza presiunilor, am pierdut miza întregului program”.
Programul de educație remedială, conceput inițial pentru a reduce decalajele și a oferi sprijin personalizat, a ajuns în unele școli să fie transformat într-o obligație birocratică și într-o extensie a programului didactic obișnuit. Profesorul Petruț Rizea avertizează ferm că acest model de aplicare este în contradicție cu metodologia, cu etica școlii și cu nevoile reale ale copilului.
„Nu transformați recuperarea într-o pedeapsă. Nu așa reparăm sistemul”, încheie Petruț Rizea.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News