Ora de vară sau ora de iarnă? Ce vor ţările europene. Dezbaterea la nivelul UE, reaprinsă

Autor: Dana Mihai

Madrid reia propunerea de eliminare a schimbării orei începând din 2026 și reaprinde dezbaterea în Europa, între cei care doresc mai multă lumină seara și cei care se tem de haosul fusurilor orare și de efectele negative asupra economiei și transporturilor.

De două ori pe an, ultima duminică din martie și ultima duminică din octombrie, Europa încearcă să se miște la unison.

În noaptea de sâmbătă spre duminică, la ora 01:00 UTC (adică același moment pentru toți: În Italia înseamnă ora 2:00 iarna și ora 3:00 vara), statele membre își dau ceasurile înainte primăvara și înapoi toamna. Desigur, ora universală este aceeași pentru toți, dar ora locală diferă: Având trei fusuri orare între cele 27 de țări ale UE, schimbarea are loc la ore diferite pe cadranele fiecăruia, însă rămâne sincronizată pentru transporturi, piețe și rețele electrice.

Acest mecanism a fost introdus din motive energetice și a fost uniformizat în anii integrării europene. Astăzi, servește mai ales ca instrument de coordonare, dar nu fără critici. Decizia Spaniei de a relansa ideea eliminării schimbării orei din 2026 redeschide un dosar care, de ani de zile, alternează între impulsuri politice și blocaje instituționale, potrivit Corriere.it.

Propunerea Madridului

Pentru Spania, problema nu este doar tehnică sau politică, ci și una legată de stilul de viață și ritmul zilei mediteraneene. Guvernul Sánchez a readus pe masă ideea abolirii schimbării orei, convins că această rotație semestrială „o practică care nu mai are sens”, potrivit executivului, afectează mai mult organismul decât facturile la energie. Cronobiologii și specialiștii în somn sunt citați frecvent, argumentând prin cicluri naturale, treziri bruște și dificultăți de adaptare.

Opinia publică sprijină măsura: doi spanioli din trei sunt favorabili eliminării definitive a schimbării orei, iar la consultarea europeană din 2018, Spania s-a numărat printre țările cele mai hotărâte să renunțe la sistemul sezonier.

Citește și: Costul trecerii la ora de iarnă. Adrian Negrescu: Un obicei învechit care frânează economia modernă

Rămâne însă de decis ce oră va fi menținută permanent. În guvern și printre experți predomină opțiunea pentru ora de vară permanentă: Mai multă lumină seara, străzi mai animate, un ritm mai potrivit cu clima și obiceiurile țării. Totuși, Madridul insistă că decizia trebuie luată la nivel european, pentru a evita un continent în care țările se trezesc și adorm la ore diferite.

„Avem nevoie de armonie, nu de un mozaic de fusuri orare”, repetă surse guvernamentale.

Principiul orei de vară

Ora de vară este o moștenire a secolului XX: a fost introdusă în timpul Primului Război Mondial pentru a economisi cărbune, apoi a fost abandonată și reluată de mai multe ori. În anii ’70, în plină criză energetică, a fost reintrodusă peste tot ca instrument de „sobrietate națională”, mai multă lumină, consum mai mic, cel puțin în teorie.

De atunci, Europa s-a mișcat fără o coordonare clară. Fiecare țară își schimba ora în propriul mod, ceea ce provoca probleme pentru trenuri, zboruri, granițe și piețe. Astfel, în 1980 a fost adoptată prima directivă europeană în acest sens. Au urmat și altele, până la norma din 2001, care reglementează sistemul și astăzi, un compromis practic, mai degrabă decât o alegere de principiu.

Citește și: Ora de iarnă lovește iar! Merită să mai schimbăm ora în 2025? Susții sau respingi acest sistem?

Consultarea din 2018

În 2018, după o consultare publică europeană record, cu 4,6 milioane de răspunsuri online cea mai participată din istoria Uniunii (deși nu și în Italia), Comisia Europeană a propus eliminarea schimbării orei de două ori pe an, lăsând fiecărui guvern libertatea de a alege ora permanentă.

În martie 2019, Parlamentul European a aprobat propunerea, cu intenția de a o aplica din 2021. Totul părea stabilit.

Dar nu a fost. În Consiliu, nu s-a obținut majoritatea calificată necesară. Astfel, reforma a rămas blocată, iar directiva din 2001 continuă să stabilească regulile actuale: două schimbări de oră pe an, în același moment universal.