Avram Iancu, la jumătatea ”cursei” pentru Schengen: A fost o experiență greu de descris în cuvinte

Avram Iancu, bibliotecarul din Petroșani, a ajuns la jumătatea cursei de înot în apele Rinului, cursă cu care vrea să susțină aderarea la Spațiul Schengen. În ciuda vremii nefavorabile, românul trece peste disconfort și vrea să ajungă la punctul de sosire, așa cum și-a propus.

”După 18 zile de înot am ajuns la borna 500. Am ajuns la jumătatea drumului înotului meu intitulat: Înot pentru România, înot pentru Schengen.

Mă uit în egală măsură înainte, dar și înapoi. Înainte mă uit cu îngrijorare copleșit fiind de necunoscutul care ne stă înainte și de oboseala acumulată deja.

Uitându-mă înapoi îmi aduc cu placere aminte de chipurile tuturor românilor ( și nu numai) care m-au ajutat într-un fel sau altul. Îmi aduc aminte de încrederea și entuziasmul lor. Acest lucru mă mobilizează în continuare, mă responsabilizează și mă obligă”, a scris Avram Iancu pe contul său de Facebook.

Avram Iancu: ”Nimic din ceea ce aveam la noi nu avea valoare”

De altfel, Avram Iancu a postat și fila de jurnal din ziua de miercuri, când s-au confruntat cu niște condiții vitrege, dar și cum au găsit ”masă și cazare” la cortul unor tineri pe care i-au întâlnit, singurul loc uscat.

”Am plecat de la borna 467.3. Nu înainte de a suna la Administrația Fluvială. Autorizația de înot e condiționată de două apeluri zilnice. Dimineața când încep înotul și seara când termin.

A plouat TOATĂ ziua. A fost crâncen și deprimant, inclusiv pentru caiaciștii care au trebuit să înfrunte ploaia și rafale puternice de vânt”, a mai scris Avram Iancu.

”După 18 kilometri am făcut pauza zilei. Am ieșit la mal, obosit, pe o ploaie aproape torențială. Am dorit să ne adăpostim sub niște copaci. Degeaba...cum a plouat toată ziua, de pe copaci se scurgea apa cu stropi și mai mari și supărători. Am reușit să mă îmbrac, dar nu era niciun loc unde să mă pot așeza și să mănânc. Starea de disconfort și de frig era deosebită. E groaznic să ieși din apă și să fii captiv într-un loc la fel de umed. Nimic din ceea ce aveam la noi NU AVEA VALOARE. (...)

Singurul lucru de care aveam nevoie și care avea cu adevărat valoare era un...acoperiș. În amonte cu 100 de metri am văzut un cort de pescari. M-am dus acolo cu îndrăzneală. Am dat peste 3 tineri pescari. Le-am explicat situația și i-am rugat să ne lase să mâncăm în cortul lor. I-am asigurat că avem noi mâncarea...tot ceea ce doream era să nu ne mai plouă pentru o jumătate de oră. Ne-au primit. A fost o experiență greu de descris în cuvinte. Socializarea cu ei a fost deosebită”, a mai scris Avram Iancu, care de asemenea și-a exprimat uimirea cu care  privit celebra confluență, Rin-Main-Dunăre, zonă în care a avut o restricție de înot.

Deși din punct de vedere fizic se resimte după cei 500 de kilometri înotați, cu o durere supărătoare, ”oricare este starea mea de spirit actuală, mă voi arunca în apă. Acolo este mediul unde cu siguranță mă voi regenera fizic și mental. Știu ca fiecare braț mă va conduce spre împlinirea țelului”, a mai scris Avram Iancu.

Citește și: Avram Iancu a înotat primii 170 de km din ”cursa” pentru Schengen. A ajuns la Basel (Elveția)

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News